23:2 Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le: Iată sărbătorile Domnului, pe care le veţi vesti ca adunări sfinte, iată sărbătorile Mele:
Sărbătorile Domnului. ,,Sărbătorile voastre” (Numeri 29,39) anuale sunt şase la număr: 1) Paştele (Numeri 28,16); 2) Sărbătoarea Azimelor (Numeri 28,17); 3) ,,sărbătoarea secerişului”, ,,sărbătoarea săptămânilor” (primele roade) sau Cincizecimea (Exod 23,16; 34,22; Numeri 28,26; Fapte 2,1); 4) sărbătoarea trâmbiţelor (Numeri 29,1); 5) Ziua Ispăşirii (Numeri 29,7); 6) ,,sărbătoarea strângerii”, ,,sărbătoarea corturilor” (Exod 23,16; Levitic 23,34; Numeri 29,12).
La aceste şase sărbători sunt adăugate şapte zile de ,,adunare sfântă”; prima şi ultima zi a Sărbătorii Azimelor (Numeri 28,18.25); ziua primelor roade (Numeri 28,26); Sărbătoarea Trâmbiţelor (Numeri 29,1); Ziua Ispăşirii (Numeri 29,7); prima şi ultima zi a Sărbătorii Corturilor (Levitic 23,35.36).
Cuvântul din capitolul acesta tradus ,,sărbătoare” vine fie de la unul sau altul din cele două cuvinte ebraice: 1) Mo’ed, o adunare hotărâtă (folosit, de exemplu în Levitic 23,2.4.37; Numeri 29,39); 2) Chag, o serbare (folosit, de exemplu în Levitic 23,6.34.39.41; Numeri 28,17; 29,12). Uneori cele două cuvinte sunt folosite unul în locul celuilalt, cu toate că primul mo’ed accentuează timpul sărbătorii (Numeri 29,39); chag, caracterul sărbătorii. Chag este derivat dintr-un verb care are unul din sensurile lui posibile ,,a face pelerinaj”, ,,a face o călătorie cu obiectul închinării”. Cuvântul arab înrudit haj descrie pelerinajul sacru musulman la Mecca. În lista ,,sărbătorilor” anuale, chag este semnificativ folosit numai la trei: 1) Sărbătoarea Azimelor; 2) Sărbătoarea primelor roade; 3) Sărbătoarea Corturilor. ,,De trei ori pe an să prăznuiţi sărbători (chag) în cinstea Mea” (Exod 23,14). Spre a prăznui aceste sărbători toţi bărbaţii trebuiau ,,să se înfăţişeze înaintea Domnului, în locul pe care îl va alege El” (Deutronom 16,16). Ei trebuiau să ,,facă un pelerinaj”.
De aceea nu există contradicţie între afirmaţia din Exod, că izraeliţii trebuiau să ,,prăznuiască sărbători” ,,de trei ori pe an” (Exod 23,14) şi lista din Levitic despre şase sărbători anuale (vezi şi Numeri 28,29). Fiecare dintre aceste şase sărbători este descrisă ca un mo’ed, dar trei din ele mai sunt desemnate şi ca chag. Cu alte cuvinte, erau şase mo’ed, dar numai trei chag. Enciclopedia Biblică Standard Internaţională le prezintă pe acestea trei ca ,,sărbători-pelerinaj”.
Cu toate că Paştele poate fi pe drept numărat ca o ,,adunare hotărâtă”, un mo’ed, el mai poate fi considerat şi ca parte a Sărbătorii Azimelor. Mielul pascal era junghiat în ziua a paisprezecea a lunii întâi şi mâncat în aceeaşi seară, la începutul zilei a cincisprezecea, prima zi a Sărbătorii Azimelor. Paştele şi Sărbătoarea Azimelor erau în realitate două părţi ale unui întreg şi aşa erau considerate uneori (vezi Ezechiel 45,21). Având în vedere aceste lucru, am putea vorbi de cinci, mai degrabă decât de şase sărbători anuale.