2:9 Preotul va lua din darul de mâncare partea care trebuie adusă ca aducere aminte, şi o va arde pe altar. Acesta este un dar adus ca jertfă de mâncare, de un miros plăcut Domnului.
Aducere aminte. După cum Dumnezeu Şi-a rezervat o ,,parte de aducere aminte” din fiecare jertfă de mâncare, tot aşa Îşi rezervă o parte de aducere aminte din venitul şi din timpul nostru. O zecime din venitul nostru Îi aparţine lui Dumnezeu. ,,Toată zecimea... este a Domnului” (cap. 27,30). În acelaşi fel a păstrat El şi ziua a şaptea ca aparţinând Lui (Exod 20,10).
În privinţa aceasta, biserica creştină se află într-o stare deplorabilă. Puţini recunosc pretenţiile lui Dumnezeu asupra lor. Ei procedează ca şi cum tot ce au le aparţine, în timp ce ei nu sunt decât nişte ispravnici. Ei se consideră generoşi când dau pentru cauza lui Dumnezeu, când poate că suma generozităţii lor nu este egală cu partea care aparţine de drept lui Dumnezeu, şi în primul rând nici nu este a lor. În acelaşi fel, mulţi greşesc în păzirea zilei Sabatului. Ceasurile Sabatului sunt sfinte, în care trebuie să facem lucrarea lui Dumnezeu, iar nu a noastră.
Ar fi bine să ne amintim că partea de aducerea aminte din tot ce Îi avem aparţine lui Dumnezeu.