2:13 Toate darurile tale de mâncare să le sărezi cu sare; să nu laşi să lipsească niciodată de pe darurile tale de mâncare sarea, care este semnul legământului Dumnezeului tău; la toate darurile tale de mâncare să aduci sare.
Sarea legământului. Un legământ de sare este un legământ veşnic (Numeri 18,19; 2 Cronici 13,5). În însuşirea sa de a păstra, sarea este opusul aluatului şi al mierii. Însemnătatea ei simbolică este clarificată: principiile purificatoare şi conservatoare ale sfinţeniei şi adevărului nu trebuie să lipsească niciodată din legământul legăturilor noastre cu Dumnezeu. ,,Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare” (Marcu 9,49). Focul curăţă, sarea conservă. A fi sărat cu foc înseamnă nu numai curăţire, ci şi conservare. Dumnezeu doreşte un popor pur, un popor curat, un popor sfânt, un popor ale cărui păcate sunt iertate. Puterea păstrătoare a lui Dumnezeu este a lor dacă o cer. Ei nu numai că urmează să ajungă curaţi şi sfinţi, ci să fie şi păstraţi în această stare. Focul cu care urmează să fie ,,săraţi”, nu distruge, ci curăţă. Mai întâi trebuie să fim curăţiţi, iar apoi păstraţi. ,,Săraţi cu foc!” ,,Săraţi cu sare!” ,,Curăţiţi şi păstraţi curaţi! Ce prevedere minunată!