2:11 Nici unul din darurile, pe care le veţi aduce ca jertfă de mâncare înaintea Domnului, să nu fie făcut cu aluat; căci nu trebuie să ardeţi nimic cu aluat sau cu miere, ca jertfă de mâncare mistuită de foc înaintea Domnului.
Nimic cu aluat sau cu miere. Aluatul era interzis în oricare jertfă de mâncare adusă lui Dumnezeu să fie arsă pe altar. Aceeaşi interdicţie se aplică şi la miere. Fermentarea este un simbol al stricăciunii. Hristos a zis: ,,păziţi-vă de aluatul Fariseilor care este făţărnicia” (Luca 12,1). Pavel vorbeşte despre ,,un aluat de răutate şi viclenie” (1 Corinteni 5,8). Mierea, întocmai ca aluatul, era folosită să producă fermentare, mai ales la facerea oţetului. Comentatorii, în general, pun mierea în legătură cu plăcerile cărnii, care pot fi într-adevăr plăcute, dar conţin elementele stricăciunii şi sunt nimicitoare de viaţă spirituală. Cu toate acestea, deşi aluatul şi mierea nu pot fi aduse pe altar, aluatul era în mod hotărât poruncit să fie adus asemenea celor dintâi roade (Levitic 23,17), iar mierea a fost printre cele dintâi roade aduse de Ezechia (2 Cronici 31,5).