19:31 Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Duhurile morţilor. De la onoth, literal ,,burdufuri (de piele)” ca în Iov 32,19. Aceasta este prima folosire a cuvântului în Biblie. Folosirea cuvântului pentru a desemna spirite pare că se datorează însuşirii glasului lor nedistinct şi nenatural, aşa cum putea să fie produs prin vorbirea într-un ,,burduf”, sau alt recipient. Cuvântul tradus în Isaia 8,19 prin ,,murmur” înseamnă ,,a şopti”, ,,a vorbi încet”, ,,a bolborosi”. El mai înseamnă ,,a media (încet)”, ca şi când o persoană se adresează sieşi cu glas încet, care seamănă cu un oftat (Psalmi 143,6). Cuvântul tradus ,,tradiţie” este din şaphaph, un cuvânt care imită bolboroseala unui medium. În Isaia 29,4, şaphaph este redat prin ,,şoaptă” şi în Isaia 38,14 ,,croncăneală”. Septuaginta redă de obicei oboth ca eggastrimuthoi ,,ventrilogi” însemnând proiectarea glasului spre stomac în tonuri joase şi guturale. Ventrilogismul avea să se potrivească uşor la scopurile magice.
Oboth este feminin, sugerând că spiritele erau de obicei femei. Despre un medium se spunea că ,,are” un ,,duh familiar”. Ea nu era posedată de un ,,duh familiar”, ci avea ,,duhul”. O traducere literală a textului din 1 Samuel 28,7 ar fi ,,o femeie, stăpâna unui spirit familiar”. Folosit ca substantiv a cuvântului englezesc ,,familiar” înseamnă ,,un intim”, ,,un însoţitor”. ,,Spirit familiar” poate, deci, potrivit să fie ”spirit intim”, sau poate ,,însoţitor intim”, adică cineva care a însoţit cu mediumul, poate fi chemat de ,,stăpâna” lui şi i se poate spune ce să facă. Posesorul, sau ,,stăpâna” lui, ob, de obicei se apleacă în timp ce vorbeşte ca medium şi conform cu Isaia 29,4 vorbeşte ca ,,din pământ”. Aceasta poate să explice faptul că atunci când Saul a consultat vrăjitoarea din Endor, ea a văzut ,,o fiinţă dumnezeiască sculându-se din pământ” (1 Samuel 28,13), şi lămureşte de ce Saul ,,s-a plecat cu faţa la pământ” (v.14) pentru a conversa, cum credea el, cu Samuel (v.15-19).
,,Terafimii” din Vechiul Testament (vezi comentariul pentru Geneza 31,19) se pare că, cel puţin pe acea vreme, au fost folosiţi de mediumuri ca ,,suport” pentru pretinsa comunicare cu morţii, adesea cu ajutorul ventrilogismului. În Zaharia 10,2 este spus ,,căci terafimii vorbesc nimicuri” (RSV) când sunt întrebaţi. În cel puţin un caz, cuvântul ,,terafimi” se referă la un chip atât de asemănător cu o fiinţă omenească, încât acesta a înşelat solii trimişi de Saul, făcându-i să creadă că în pat era culcat chiar David (1 Samuel 19,12-17). Un ventrilog putea să simuleze uşor o conversaţie cu un chip, într-un fel destul de real, pentru a convinge sufletele superstiţioase că vorbeau duhurile celor morţi. Ar fi numai firesc ca diavolul să controleze cuvintele duhului medium în armonie cu propriile scopuri.