18:6 Nici unul din voi să nu se apropie de ruda lui de sânge, ca să-i descopere goliciunea. Eu sunt Domnul.
Să nu se apropie. Unul din principalele păcate ale antichităţii era imoralitatea, iar ţara Canaanului nu era scutită. Căsătoria era prea puţin preţuită şi femeile erau tratate ca nişte animale. Acest capitol prezintă un tablou adevărat al situaţiei care era printre păgâni (v.24-27), iar Dumnezeu avertizează pe Israel împotriva tuturor acestor obiceiuri. Faptul că Dumnezeu a găsit necesar să dea o astfel de avertizare, cu toate amănuntele ei, scoate în evidenţă pericolul de care trebuiau să se ferească.
La început, Dumnezeu a creat pe om şi pe femeie, stabilind condiţii ideale pentru fericirea şi confortul omului. Planul lui Dumnezeu ar fi păstrat căminul, naţiunea şi castitatea ambelor sexe. Căsătoria nu este necinstită, ea nu este păcătoasă, ceva care să fie evitat, cum ar vrea unii să ne facă să credem. Ea a fost întocmită chiar de Dumnezeu şi este onorabilă (Evrei 13,4). Ea este o întocmire divină tot atât cât este şi Sabatul şi, asemenea Sabatului, trebuie să fie păstrată în mare cinste. După cum Sabatul cere respect şi sfinţenie, tot aşa cere şi căsătoria. Amândouă pot fi profanate, sau amândouă pot fi o binecuvântare. Tema acestui capitol este respectul faţă de trup şi funcţiunile sale, şi respectul faţă de trupul altora.