18:21 Să nu dai pe nici unul din copiii tăi ca să fie adus jertfă lui Moloh, şi să nu pângăreşti Numele Dumnezeului tău. Eu sunt Domnul.
Lui Moloh. Ritualul obscur păgânesc descris prin expresia ,,adus jertfă lui Moloh” este amintit aici pentru prima oară. Alte declaraţii care se ocupă cu aceeaşi practică se află în Levitic 20,2-5; 2 Regi 23,10 şi Ieremia 32,35. ,,Milcom” din versetele 5 şi 33 din acelaşi capitol şi din 2 Regi 23,13.
Dar cine este Moloh? Generaţii de teologi au fost încurcaţi de acest cuvânt. Unii consideră că Moloh (molek) este zeul Mekal canaanit, despre care mărturisesc inscripţiile, şi că ultimele două consoane au ajuns să se schimbe între ele. Totuşi, mulţi comentatori dau următoarea interpretare: Cuvântul ,,Molah” (molek) are în ebraică aceleaşi consoane ca şi cuvântul ,,rege” (melek). În ebraica veche se scriau numai consoanele, în acest caz mlk. Introducerea de vocale diferite a dat naştere la un cuvânt diferit. De aceea, după părerea acestor comentatori, care reflectă vechea tradiţie iudaică, ,,Moloh” nu era numele unei zeităţi, ci indica spre oricare zeu, care putea fi numit ,,rege”, în acelaşi sens în care Dumnezeu era numit ,,rege” de către evrei (vezi Psalmi 5,2; 10,16; etc.). Ei au acceptat şi tradiţia iudaică că vechii evrei au rezervat titlul de melek, ,,rege”, pentru Dumnezeul cel adevărat şi au pronunţat grupa consonantică de litere, mlk, când era aplicată la zeii canaaniţi, cu vocalele, ,,o” şi ,,e”, aşa cum se află în cuvântul boscheth ”ruşine”, creând astfel cuvântul molek. Titlul acesta pentru un zeu păgân voia să însemne ,,rege-ruşine”, în contrast cu melek, adevăratul Rege al cerului şi al pământului. Această explicaţie a cuvântului ,,Moloh” a fost puternic susţinută în cercurile teologice.
În 1935, O. Eissfeldt a publicat descoperirile sale cu privire la anumite inscripţii punice ale Cartaginei din Africa de Nord din perioada de la 400-150 î.Hr. în care termenii ,,molk de oaie” şi ,,molk de bărbat” sunt folosite spre a descrie animale sau oameni pentru jertfă (Molk als Opferbegriff im Punischen und Hebraischen und das Ende des Gottes Moloch). Deoarece limba punică este strâns înrudită cu ebraica, Eissfeldt a explicat cuvântul ebraic molek ca însemnând ,,juruinţa” sau ,,făgăduinţă”. Astfel că textele biblice traduse obişnuit prin ,,să treacă prin foc în cinstea lui Moloh”, ar trebui redate ,,ca o juruinţă”, adică împlinirea unei făgăduinţe faţă de un zeu păgân.
Mulţi comentatori au închinat să accepte explicaţia lui Eissfeldt. Totuşi recentele săpături de la Mari, din Mesopotamia au furnizat texte în care G. Dossin a găsit un zeu numit Muluc, căruia i se aducea închinare în regiunea Eufratului Mijlociu în secolul al XVIII-lea d.Hr. (Revue d’Asszriologie, vol. 35 [1938] p. 178, n 1). Zeii Sevarfaim, Adramelec (atestat în inscripţiile din Mesopotamia ca Adad-milki) şi Anamelec, cărora li se jertfeau copii în foc (2 Regi 17,31) se pare că aveau o oarecare legătură cu zeul Muluc, după cum arată ultima parte a numelui lor.
În lumina acestei ultime dovezi, se pare că Moloh a fost un zeu păgân deosebit, unul căruia i se jertfeau copii arşi prin foc, astfel că traducerea veche ,,să treacă prin foc în cinstea lui Moloh” poate fi considerată că este corectă. Totuşi numele acestui zeu a fost aplicat mai târziu ca termen tehnic pentru jertfe de animale şi oameni, aşa cum rezultă din inscripţiile punice din Cartagina.