16:8 Aaron să arunce sorţi pentru cei doi ţapi: un sorţ pentru Domnul, şi un sorţ pentru Azazel.
Arunce sorţi. Aceasta se făcea punându-se două obiecte gravate într-o urnă sau alt vas, şi apoi scoase afară. În felul acesta, alegerea era lăsată lui Dumnezeu. În vremurile mai vechi, sorţii aceştia erau făcuţi din lemn pe care era scris: unul pentru Domnul, celălalt pentru ,,ţapul ispăşitor”. Mai târziu, ei erau făcuţi din materiale mult mai preţioase, chiar din aur. După Talmud, cei doi ţapi trebuiau să se asemene cât mai mult posibil. Pentru a evita orice greşeală, după ce se aruncau sorţii, în jurul coarnelor ţapului ispăşitor se punea o panglică roşie, iar una la gâtul ţapului pentru Domnul. Aceasta îi deosebea în mod clar.
Azazel. Unii teologi cred că amândoi ţapii sunt un simbol al lui Hristos şi că ei reprezintă două faze ale lucrării Lui de ispăşire. Totuşi, majoritatea cred că ei reprezintă două forţe opuse şi că, după cum unul este pentru Domnul, celălalt este pentru Satana. Cele mai multe traduceri lasă cuvântul ebraic pentru ţapul ispăşitor azazel netradus, deoarece nu există unanimitate de părere cu privire la sensul lui. Mulţi comentatori moderni susţin, împreună cu iudeii, că Azazel înseamnă spirit personal rău şi supraomenesc şi aproape toţi sunt de acord că înţelesul rădăcinii lui este ,,cineva care îndepărtează” în mod special, cineva care îndepărtează ,,printr-o serie de acte”. Alţii sugerează că el este o combinaţie a lui éz şi ázal, ,,a merge departe”, ,,a pleca”.
După cum un ţap este pentru Domnul, o Persoană, tot aşa şi celălalt ţap trebuia să fie pentru o persoană şi, deoarece ei sunt în evidentă opoziţie, părerea cea mai potrivită ar fi că Azazel se află în opoziţie cu Domnul şi, de aceea, nu poate fi altul decât Satana.