16:18 După ce va ieşi, să se ducă la altarul care este înaintea Domnului, şi să facă ispăşire pentru altar; să ia din sângele viţelului şi ţapului, şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur.
Să se ducă la altar. După ce a curăţit Sfânta Sfintelor, îndeplinindu-şi astfel slujba lui de acolo, Aaron trebuia să facă acelaşi lucru pentru ,,Cortul Întâlnirii”, adică pentru Sfânta (v.16). Apoi trebuia să meargă ,,la altar”, adică la altarul arderilor de tot. Aici trebuia să ia ceva din sângele viţelului şi al ţapului şi cu el să cureţe altarul de toate ,,necurăţiile copiilor lui Israel” (v.19). După tradiţia iudaică, sângele ţapului şi al viţelului era amestecat aici într-un vas. Faptul că se vorbeşte despre cele două feluri de sânge ca despre ,,unul singur” pare să confirme această părere.
În afară de punerea sângelui pe coarnele altarului – unde fusese pus sângele jertfei pentru păcat – marele preot mai trebuia să stropească sângele şi pe altar, unde stropise cu sângele jertfei arderii de tot, a jertfei pentru vină, precum şi cu sângele jertfei de dimineaţă şi de seară. Făcând aceasta, marele preot curăţea şi sfinţea altarul ,,de necurăţiile copiilor lui Israel”.
Putem să înţelegem nevoia curăţirii celor două altare ale sanctuarului de pe pământ, pentru că sângele jertfei arderii de tot şi al jertfei pentru păcat fusese stropit pe ele (cap. 1,5.11; 4,7.18.25.30.34). În cazul arderii de tot şi al jertfei pentru vină, sângele fusese stropit chiar pe altar (cap. 1,5.11; 5,9); şi în cazul jertfei pentru păcat el fusese pus pe coarnele altarului (cap. 4,7.18.25.30.34). Despre altarul tămâierii se spune: Aaron ,,va face ispăşire pe coarnele altarului. Ispăşirea aceasta o va face o dată pe an cu sângele dobitocului adus ca jertfă pentru ispăşirea păcatului” (Exod 30,10). Despre altarul arderilor de tot se spune: ,,După ce va ieşi (din sanctuar) să se ducă la altarul care este înaintea Domnului... să ia din sângele viţelului şi ţapului şi să pună pe coarnele altarului de jur împrejur. Să stropească pe altar cu degetul lui de şapte ori din sânge şi astfel să-l cureţe şi să-l sfinţească de necurăţiile copiilor lui Israel” (Levitic 16,18.19 compară cu v.20). Templul de pe pământ este un model al templului din cer, curăţirea de pe pământ este doar un simbol al curăţirii din cer. Despre aceasta vorbeşte Daniel, când zice că la sfârşitul celor 2300 de zile ,,sfântul locaş va fi curăţit” (vezi Daniel 8,14). Dar oare are nevoie sanctuarul ceresc de curăţire? Are loc în ceruri o pângărire care necesită curăţirea? Pavel răspunde: ,,Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea” (Evrei 9,23).