15:31 Aşa să depărtaţi pe copiii lui Israel de necurăţiile lor, ca să nu moară din pricina necurăţiilor lor, dacă pângăresc cortul Meu, care este în mijlocul lor.
Ca să nu moară. Oricine ar fi îndrăznit să vină la sanctuar în timp ce era pângărit, ar fi pângărit şi sanctuarul, în ciuda faptului că în cele mai multe cazuri pângărirea personală era involuntară şi nu se cerea aducerea de jertfă. Regulile acestea dovedesc interesul lui Dumnezeu în ce priveşte sănătatea şi curăţenia personală şi în acelaşi timp serveau spre a scoate în evidenţă sfinţenia lucrurilor sfinte. Pângărirea ceremonială simboliza pângărirea morală. În legile levitice deosebirea dintre păcatul adevărat şi necurăţie este făcută în mod clar.
Dumnezeu urăşte păcatul. El a văzut începutul şi lucrarea lui şi ştie ce este păcatul. El mai urăşte şi necurăţia de orice fel, chiar dacă ea nu poate fi numită în mod specific păcat. Dumnezeu face deosebire între păcat şi necurăţie şi nu consideră delicvenţă morală ceva ce nu este decât necurat. Dar Dumnezeu nici nu scapă din vedere să le descopere oamenilor că nu-I place necurăţia de nici un fel. Nu trebuie să pierdem din vedere învăţătura aceasta. Dumnezeu cere sfinţenie, El cere curăţenie, El cere să devenim modeşti şi umili. El cere să nu ne adormim sensibilitatea prin nimic care ar putea tinde să ne facă să luăm mai puţin aminte la glasul Său.
Comentariile lui Ellen G. White 4-12 MH 278