14:7 Să stropească de şapte ori pe cel ce trebuie curăţit de lepră. Apoi să-l declare curat, şi să dea drumul păsării celei vii pe câmp.
Să dea drumul păsării celei vii. Totuşi, înainte de a da drumul păsării, preotul stropea persoana de şapte ori ca să fie curăţit, şi-l declara curat. Apoi, îi poruncea omului să-şi spele hainele, să se radă şi să se spele. După aceasta putea să intre în tabără. Probabil că era însoţit în tabără de un grup de oameni plini de bucurie. Dar încă nu era reintegrat pe deplin. El nu adusese jertfă. Nu fusese încă la sanctuar. Nu putea să intre nici măcar în cortul său. Doar că fusese găsit curat şi era fericit.
Ceremonia alcătuia un frumos tablou despre ce Dumnezeu făcuse şi va mai face pentru lepros. Este junghiată o pasăre sălbatică şi o alta este muiată în sângele ei şi lăsată liberă. Aceasta este tabloul leprosului vrednic de moarte şi al eliberării lui. Într-adevăr, el fusese gata să moară. Dar a fost vindecat şi minunea vindecării înfăptuită pentru el este simbolic înrudită cu sângele şi apa. Era doar o urmă de sânge, o picătură sau două, dar sângele este stropit asupra lui şi leprosul este declarat curat. Adevărata jertfă încă nu a fost adusă. Omul nu a fost încă la altar. Sângele păsării sălbatice nu avea nici o însuşire de curăţire. În curând, preotul va lua un miel şi ispăşirea va fi făcută (vezi notele suplimentare).