13:45 Leprosul, atins de această rană, să-şi poarte hainele sfâşiate, şi să umble cu capul gol; să-şi acopere barba, şi să strige: Necurat! Necurat!
Hainele sfâşiate. Un lepros purta haine de doliu şi era considerat că acţionează ca şi când moartea ar fi câştigat deja biruinţa asupra lui. Hainele sfâşiate erau semnul obişnuit al nenorocirii şi întristării adânci (Iov 1,20; 2,12; Matei 26,65). Capul lui trebuia să fie ,,gol” sau mai degrabă, nepieptănat. Părul nu era nici tăiat, nici pieptănat, şi avea înfăţişarea de păr zbârlit. În stadiul de mai târziu al bolii, pleoapele, urechile şi nasul erau mâncate şi apăreau oasele obrazului. Victima era de o înfăţişare atât de dezgustătoare, cât se putea imagina. Dacă îşi căuta refugiul sub un pom, oricine se afla sub acelaşi pom era considerat infectat.
Leprosul trebuia să locuiască singur, în afara taberei şi nu putea în nici o împrejurare să intre în cetate. Ca să trăiască, el depindea de caritate. Lepra era într-adevăr o ,,moarte vie”.