13:2 Când un om va avea pe pielea trupului o umflătură, o pecingine, sau o pată albă, care va semăna cu o rană de lepră pe pielea trupului lui, trebuie adus la preotul Aaron, sau la unul din fiii lui, care sunt preoţi.
Pielea trupului. Expresia aceasta apare numai o dată în Biblie şi se pare că se referă la stratul exterior al pielii, epiderma.
În vremurile vechi, lepra era foarte răspândită în Egipt. Fără îndoială că acolo a venit Israel în contact adevărat cu ea pentru prima oară. Totuşi, în îndurarea Sa, Dumnezeu a promis să-i ocrotească de bolile Egiptului, dacă aveau să asculte de El (Exod 15,26).
O umflătură, o pecingine. Mai degrabă, ,,o umflătură sau erupţie” (RSV). Ori de câte ori se întâmpla aceasta omul trebuia să fie adus la Aaron, sau la unul din preoţi, pentru examinare. Expresia ,,trebuie adus” înseamnă opunerea firească a omului de a merge singur, ştiind ce ar însemna pentru el şi familia lui, dacă ar fi găsit infectat. Din cauza aceasta, el trebuia să fie ,,adus”.
Ca o rană de lepră. Cuvântul ,,lepră” derivă dintr-un cuvânt care înseamnă ,,a doborî”, ,,a doborî la pământ”. Lepra era deci o ,,lovitură”. Iudeii considerau o persoană lovită cu lepră ca fiind lovită de Dumnezeu.
Pe vremea lui Israel, lepra era considerată cea mai îngrozitoare dintre toate bolile. Ea era considerată ca o pedeapsă directă de la Dumnezeu pentru răul făcut. Oricine suferea de ea – fie prinţ sau ţăran – era exclus din societate şi era considerat vrednic de puţină simpatie şi compătimire, un alungat dintre oameni.
Unii critici sugerează că al 13-lea capitol tratează despre şapte boli diferite, dar că scriitorul, nefiind un medic, a crezut greşit că ele sunt aspecte diferite ale aceleiaşi boli şi din neştiinţă le-a numit pe toate lepră. Totuşi, nu există acord între critici cu privire la ce sunt aceste şapte boli. Dacă oamenii de ştiinţă moderni doresc să facă deosebire între diferitele forme şi stadii ale plăgii şi să le dea nume diferite, acesta este privilegiul lor. Biblia a fost scrisă pentru oameni de rând şi nu se ocupă în mod deosebit de definiţii ştiinţifice moderne. Ea foloseşte o terminologie comună destinată omului de rând.
Biblia nu dă nici o informaţie cu privire la originea, molipsirea, sau tratamentul bolii.
Ea era considerată, cum s-a spus mai sus, ca o pedeapsă pentru păcat. Într-adevăr, acesta pare să fie cazul cu Maria (Numeri 12,10-15), Ghehazi (2 Regi 5,27) şi Ozia (2 Cronici 26,16-21). Oricare ar fi fost cauza, suferindul era izolat, alungat de acasă, nefiindu-i permis să intre în nici o cetate împrejmuită cu ziduri, exclus de la sanctuar şi nu-i era îngăduit niciodată să ia parte la nici o adunare. La apropierea unei alte fiinţe omeneşti, el trebuia să-şi acopere buzele şi să strige: ,,Necurat, necurat”. Dacă intra în vreo casă ori locuinţă, aceasta devenea de asemenea ,,necurată”, ca oricine venea în atingere cu el.
În primul ei stadiu, boala apărea numai ca o pată uşoară pe piele, care nu producea durere sau altă neplăcere, dar persista cu încăpăţânare. Uneori, între prima apariţie a petelor şi dezvoltarea deplină treceau luni, ani, şi adesea chiar mai mulţi ani. Alteori, simptomele aveau să dispară curând şi să dea nădejde de însănătoşire, numai ca să reapară şi să devină mai active ca niciodată. În stadiu avansat, persona prezenta o privelişte dezgustătoare. Nasul şi degetele puteau să cadă, pleoapele să dispară, vederea dispărea şi ea, şi suferindul arăta mai mult ca o arătare decât ca o fiinţă vie.
El era o moarte vie. Glasul lui devenea un grohăit, respiraţia de nesuferit, încheieturile lui desfigurate, îngropate sau complet dislocate prin tuberculi, iar corpul lui acoperit cu pete albastreînchise, sau de culoarea porumbului de carne crudă, unde boala nu îşi completase încă lucrarea. Boala se întindea până ajungea la un organ principal şi apoi culmina cu moartea victimei. Nici o privelişte mai dezgustătoare nu poate fi concepută ca aceea a unui lepros. Părăsit de rude şi prieteni, el era o privelişte vrednică de compătimit în orice privinţă. Nu este de mirare că oamenii îl considerau lepădat de Dumnezeu (vezi v.45).
Unul din fiii lui. Nu era necesar ca examinarea s-o facă marele preot. Ea putea fi făcută de oricare dintre preoţi. Conform cu Talmudul, leviţii cărora li se interzicea slujirea ca preoţi din cauza defectelor corporale, puteau sluji ca examinatori.