11:44 Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
Fiţi sfinţi. După cât se pare este o strânsă legătură între sfinţenie şi obiceiurile de dietă. Din cauza aceasta, sfinţenia cuprinde ascultarea de legile lui Dumnezeu care au legătură cu trupul fizic. Note suplimentare pentru capitolul 11 După unii se crede că este sub demnitatea lui Dumnezeu să se înjosească să dea instrucţiuni cu privire la dieta omului. De ce să-L intereseze pe Dumnezeu ce mâncăm noi?
Noi am putea extinde această concepţie prin a întreba de ce să se intereseze Dumnezeu de om în general. ,,Ce este omul ca să Te gândeşti la el?” se întreabă psalmistul din vechime (Psalmi 8,4). Hristos răspunde la această întrebare, aducându-ne la cunoştinţă că Dumnezeu se interesează nu numai de om, ci de multe lucruri chiar de mai mica valoare (Luca 12,7).
Omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. Vrăbiile nu sunt după chipul Lui. Despre om se spune că este scump înaintea lui Dumnezeu şi de mai mare preţ decât ,,aurul curat, şi mai scump decât aurul din Ofir” (Isaia 13,12; 43,4). Măsura aprecierii de către Dumnezeu a omului este arătată în faptul că El Se identifică cu omul. ,,Căci cel ce se atinge de voi se atinge de lumina ochilor Lui” (Zaharia 2,8). Faptul că Dumnezeu a plătit un preţ atât de mare spre a-l mântui pe om este pentru creştin este un indiciu despre valoarea pe care i-o dă Dumnezeu. De aceea putem fi încrezători că Dumnezeu este interesat de tot ce îl priveşte pe om.
Legile lui Dumnezeu privitoare la dietă nu sunt, după cum presupun unii, numai negative şi prohibitive. Dumnezeu intenţionează ca omul să aibă ce este mai bun din orice lucru, ,,cel mai bun grâu” (Psalmi 81,16; 147,14). Cel care a creat toate lucrurile ştie ce este mai bun pentru fiinţele pe care le-a făcut şi, conform cu cunoştinţa Sa, El dă sfaturi şi recomandări. ,,Nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană” (Psalmi 84,11). Ceea ce interzice Dumnezeu nu este reţinut în mod arbitrar, ci pentru binele omului. Oamenii pot să dispreţuiască sfatul lui Dumnezeu, dar experienţa şi rezultatele au dovedit întotdeauna înţelepciunea Lui.
Dumnezeu i-a dat omului un trup minunat cu posibilităţi aproape nelimitate, precum şi cu multe părţi delicate care trebuie să fie apărate cu grijă de abuz, dacă urmează să funcţioneze cum trebuie. El s-a îngrijit de menţinerea corpului şi chiar de reînnoirea lui, dacă sunt urmate directivele Sale. În multe cazuri este posibil a se începe un proces de reabilitare, chiar şi după ce corpul a fost folosit în mod abuziv ani de zile. Puterea de refacere a naturii este uimitoare. În clipa în care apare vreo vătămare în vreo parte, forţele vieţii corpului se apucă imediat de lucru spre a repara paguba. Medicii pot să ajute şi să facă mult bine, dar ei nu au putere vindecătoare. În multe cazuri, tot ce pot ei să facă este să se dea la o parte şi să-L lase pe Dumnezeu să lucreze.
Unii insistă asupra faptului că Dumnezeu este interesat mai mult de sufletul omului decât de trupul lui, că valorile spirituale sunt superioare celor trupeşti. Aceasta este adevărat, dar trebuie să ne amintim că sufletul şi trupul sunt în strânsă legătură unul cu altul, că unul afectează puternic pe celălalt şi că nu întotdeauna este uşor să spui unde începe unul şi unde sfârşeşte celălalt. Deşi suntem de acord că omul spiritual este de importanţă superioară, nu credem că din cauza aceasta trupul trebuie să fie neglijat. Într-adevăr, aceasta a fost filozofia anumitor ,,sfinţi” medievali, care au mortificat trupul în folosul sufletului, dar acesta nu era planul lui Dumnezeu. El a pus trupul şi sufletul împreună pentru folosul reciproc al fiecăruia.
Declaraţia care spune: ce ,,cugetă [omul] în inima lui, aşa este el” (Proverbe 23,7) atinge problema fundamentală a vieţii. Un om este ceea ce cugetă el. Este gândirea un proces fizic? Poate să există gând în afara vreunui mecanism care să dea naştere gândirii? Orice gând determină purtarea. Dacă un om gândeşte în direcţia cea bună, purtarea lui este de asemenea bună. Dacă mintea lui se ocupă cu lucruri rele, faptele lui vor fi şi ele rele.
Are corpul vreo influenţă asupra cugetării omului? De cele mai multe ori în mod decisiv. Cu toţii ştim că folosirea băuturilor îmbătătoare afectează gândirea omului ca faptele sale. Aceasta îi încurcă judecata şi tinde să-l facă iresponsabil. Mintea lui nu mai funcţionează ca atunci când este treaz, facultăţile sale nu mai lucrează normal şi toate reacţiile lui sunt întârziate. Dacă va conduce un automobil el devine un pericol pentru alţii şi un asasin posibil (vezi comentariul pentru cap. 10,9).
Cei mai mulţi oameni admit că băutura are efecte rele. Pot obiceiurile rele la mâncare să aibă efecte asemănătoare? Da, chiar dacă nu în aceeaşi măsură ca alcoolul. Hrana afectează purtarea unui om precum şi gândirea lui. Mulţi băieţi au primit bătaie pentru că felia de pâine prăjită a tatălui a fost arsă şi cafeaua lui slabă sau rece. Multe divorţuri îşi au originea în sectorul culinar al căminului. Vânzătorii nu se aşteaptă la comenzi mari de la prospecte dispeptice. Avocatul isteţ ştie că există un anumit timp potrivit când să se apropie de un judecător penal pentru o atenţie favorabilă, iar diplomaţii şi oamenii de stat cunosc valoarea unui banchet somptuos. Dacă vinul şi mâncarea sunt combinate cu isteţime, pot să aibă loc acorduri care n-ar fi fost semnate niciodată, dacă părţile contractante ar fi fost în posesia facultăţilor lor normale. Astfel de acorduri au blestemat lumea generaţii de-a rândul.
Afectează hrana mintea? Mâncarea şi băutura afectează spiritual? De cele mai multe ori în mod sigur. O privire acră asupra vieţii, adesea se datorează unui stomac acru. A mânca ce trebuie nu va da naştere în mod necesar la o bună dispoziţie, dar a mânca ce nu trebuie îngreunează mult calea spre nivelul pus de Dumnezeu.
Legile lui Dumnezeu cu privire la dietă nu sunt legi arbitrare care îl privează pe om de bucuria mâncării. Mai de grabă ele sunt legi sănătoase, raţionale, la care omul bine face să ia seama dacă doreşte să-şi păstreze sănătatea, sau poate să o redobândească. În general se va afla că hrana aprobată de Dumnezeu este aceeaşi hrană pe care şi oamenii au găsit-o ca fiind cea mai bună şi că dezacordul nu este cu privire la lucrurile aprobate, ci la lucrurile oprite.
Aceste reguli privitoare la dietă au fost date Israelului din vechime şi au fost adaptate la situaţia lor. Cei mai mulţi evrei mai aderă încă la ele şi au slujit bine pentru mai mult de 3000 de ani. Starea fizică a evreilor stă mărturie pentru faptul că aceste reguli nu sunt învechite şi demodate, dacă scopul lor este să dea naştere, în mod neobişnuit, la un popor liber de multe din bolile care lovesc astăzi pe oameni. În ciuda persecuţiilor şi greutăţilor suferite de evrei, mai presus de cele suferite de oricare naţiune de pe faţa pământului, şi în decursul unui timp mai îndelungat, ei sunt vorbind în general o rasă puternică. Faptul acesta se explică, cel puţin în parte, prin ascultarea lor de legile lui Dumnezeu cu privire la dietă prezentate în Levitic 11.
Legile date lui Israel la Sinai se ocupă cu toate aspectele datoriilor lor faţă de Dumnezeu şi om. Aceste legi pot fi clasificate după cum urmează:
1. 1. Morală. Principiile exprimate în Decalog reflectă caracterul divin şi sunt tot atât de neschimbătoare ca Dumnezeu Însuşi ( Matei 5,17, 18; Romani 3,31).
2. 2. Ceremonială. Aceste legi erau în legătură cu un sistem de închinare care prefigurează crucea şi drept urmare au expirat la cea vreme (Coloseni 2,14-17; Evrei 7,12).
3. 3. Civilă. Aceste legi au aplicat cuprinzătoarele principii ale celor Zece Porunci la economia vechiului Israel ca naţiune. Deşi este adevărat că acest cod specific a devenit inoperant când Israel a încetat să mai fie o naţiune, principiile fundamentale de dreptate şi echitate cuprinse în ele sunt încă valabile.
4. 4. Sanitară. Principiile cu privire la dietă din Levitic 11, împreună cu alte reguli sanitare şi de sănătate, au fost lăsate de un Creator înţelept spre a promova sănătatea şi longevitatea (vezi Exod 15,26; 23,25; Deutronom 7,15; Psalmi 105,34; PP 378). Întemeiate cum sunt pe natură şi cerinţele corpului omenesc, aceste principii nu pot fi afectate cu nici un chip nici de cruce, nici de dispariţia lui Israel ca naţiune. Principiile care au contribuit la sănătate acum 3500 de ani vor produce aceleaşi rezultate şi astăzi.
Creştinul sincer consideră trupul său ca fiind templu al Duhului Sfânt (1 Corinteni 3,16.17; 6,19.20). Aprecierea acestui fapt îl va călăuzi, printre alte lucruri, să mănânce şi să bea spre slava lui Dumnezeu, adică, să-şi pună dieta în acord cu voinţa descoperită a lui Dumnezeu (1 Corinteni 9,27; 10,31). Făcând aşa, spre a fi consecvent, el trebuie să recunoască şi să asculte de principiile stabilite în Leviticul 11.
Comentariile lui Ellen G. White
1-8 DA 617
7,8 CD 30, 392; CH 116; IT 206; 2T 96