10:10 ca să puteţi deosebi ce este sfânt de ce nu este sfânt, ce este necurat de ce nu este curat,
Ca să puteţi deosebi. Vinul şi băutura tare pot amorţi în aşa măsură facultăţile mintale, încât omul nu mai poate face o deosebire clară între ce este bine şi ce este rău, între sfânt şi nesfânt, între curat şi necurat. Acest fapt îi făcuse pe cei doi fii să ia foc obişnuit când au intrat în sanctuar. În starea lor, ei n-au mai putut vedea deosebirea. Atât cât au putut să vadă oamenii, nu era nici o deosebire. Focul era foc, nu-i aşa? Dar Dumnezeu a privit la inima lor şi a văzut ceva ce oamenii nu puteau să vadă. Era o deosebire. Tot aşa, prima zi a săptămânii este tot atât de bună ca ziua a şaptea, după judecata omenească. Nu există nici o deosebire aparentă, dar ea există în porunca lui Dumnezeu. Acest lucru dă naştere la o deosebire vitală, o deosebire între viaţă şi moarte.
Orice formă de necumpătare estompează deosebirea dintre sfânt şi nesfânt, dintre curat şi necurat, dintre bine şi rău. Folosirea băuturilor îmbătătoare afectează toate facultăţile mintale şi tulbură procesele minţii. Cel care conduce un vehicul şi bea este un pericol pentru el însuşi şi pentru alţii şi un asasin în devenire. Mintea lui este confuză, reflexele sale încete, vederea sa nesigură şi simţământul răspunderii dispare cu totul.
Pericolul nu se limitează la cei care sunt de fapt ,,beţi”. Chiar şi o mică porţie de băutură poate pricinui dezastrul. Băutorul moderat este un pericol social şi poate face o pagubă nespus de mare. Tocmai faptul cu care se mândreşte el, că poate să ,,stăpânească” băutura şi să se controleze, îi poate determina pe alţii să creadă că sunt în stare să facă la fel. Beţivul care se tăvăleşte în starea lui îl poate dezgusta pe cel care priveşte şi în felul acesta îi slujeşte ca avertizare. Băutorul cumpătat îi ispiteşte pe alţii să-l urmeze, tocmai prin faptul că el ,,se ţine bine”. Dintre cei doi, băutorul cumpătat până la urmă face răul cel mai mare.
Prin băutură nu sunt afectate numai facultăţile fizice, ci şi cele morale, şi acesta este răul cel mai mare. Atacul, crima, răpirea, infidelitatea iau alte aspecte la omul care bea. Sub influenţa vinului oamenii vor face ceva ce n-ar fi crezut niciodată că ar face dacă ar fi fost cu mintea trează. Numai judecata va descoperi păcatul beţiei în adevăratele lui dimensiuni. Avertizarea lui Dumnezeu pentru Aaron şi fiii săi are o aplicaţie deplină şi astăzi. Oamenii nu pot să bea şi să aibă totuşi o clară percepere a deosebirii dintre sfânt şi nesfânt, dintre curat şi necurat (Isaia 28,7).
Această instrucţiune le este adresată mai ales conducătorilor. A-i învăţa pe alţii este mai mult decât o instruire orală, acesta cuprinde şi exemplul şi învăţătura. Dar ce se întâmplă dacă simţul învăţătorului cu privire la bine şi rău este întunecat, iar purtarea sa contrazice cuvintele sale? Dintre toţi oamenii, cei care îi învaţă pe alţii, fie în stat, fie în biserică, trebuie să aibă mintea trează fără încetare, gata să facă faţă oricărei probleme care poate să li se prezinte. În timp ce ne gândim la unele decizii la care s-a ajuns în unele consilii statale, şi aflăm despre băutura îmbătătoare consumată în astfel de ocazii, ni se aminteşte că sfatul lui Dumnezeu de a nu bea vin sau băuturi tari este un adevăr prezent.