1:4 Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot, şi va fi primit de Domnul, ca să facă ispăşire pentru el.
Primit de Domnul. Animalul adus ca jertfă era considerat ca un înlocuitor pentru păcătos. Animalul trebuia să fie primit ,,pentru” el, adică în locul lui. Având în vedere că înlocuitorul era un simbol al lui Hristos, acesta trebuia să fie desăvârşit (cap. 22,25).
O parte solemnă şi esenţială a ritualului era punerea mâinii aducătorului pe capul jertfei. Cuvântul samk, ,,a pune”, înseamnă ,,a se rezema” cu greutatea cuiva, un act prin care păcătosul pocăit reprezenta deplina dependenţă de înlocuitorul lui. Cât despre însemnătatea acestui lucru, comentatorii vechi şi moderni înţeleg că aceasta înseamnă un transfer simbolic al păcatelor de la jertfitor la jertfă, sau substituirea jertfei spre a muri în locul păcătosului. ,,Punerea mâinilor pe capul jertfei este un ritual obişnuit, prin care are loc substituirea, sau transferarea păcatelor.” ,,În fiecare jertfă există ideea de substituire, jertfa ia locul omului păcătos.” (Jewish Encyclopedia vol.2, p.286, art. Ziua Ispăşirii).
Având în vedere că acum creştinii pun prin credinţă păcatele lor asupra lui Isus, Mielul lui Dumnezeu, pare potrivit a afla în slujba de jertfă o ceremonie care să simbolizeze acest lucru. În ritualul arderii de tot aflăm oglindit acest lucru, de fapt, punerea mâinii era necesară în toate cazurile în care era vorba de păcat. Creştinul vede în ceremonia punerii mâinii şi a rezemării asupra jertfei un simbol al dependenţei lui de Hristos pentru mântuire. Rezemându-ne astfel, noi punem păcatele noastre asupra Lui, iar El ia locul nostru pe altar, o jertfă ,,sfântă, plăcută lui Dumnezeu” (Romani 12,1).
Urmând instrucţiunile date de Dumnezeu, păcătosul pocăit putea fi sigur că jertfa a fost primită în locul lui. Tot aşa, noi putem fi siguri că, urmând directivele lui Dumnezeu, putem fi primiţi de Hristos, Înlocuitorul nostru, ştiind că El ia locul nostru pe altar, - că El a făcut cu adevărat acest lucru pe cruce. El a murit pentru noi, în locul nostru, şi pentru că El a murit, noi vom trăi.