1:14 Dacă darul adus de el Domnului va fi o ardere de tot din păsări, să-l aducă din turturele sau din pui de porumbel.
Din păsări. Turturele şi porumbeii nu costau mult, şi chiar săracii îşi puteau îngădui să aducă această jertfă. Trebuie să fie reamintit că jertfele din cap.1 erau de bună voie. Dar o inimă plină de iubire avea să găsească o cale de a aduce un dar lui Dumnezeu, oricât ar fi fost el de mic. Astfel de jertfe erau tot atât de preţioase înaintea lui Dumnezeu ca şi cele mai pretenţioase.
Isus a învăţat în mod clar aceasta când a spus despre văduva care a aruncat în visterie doi bănuţi, că ea ,,a dat mult mai mult decât toţi ceilalţi” (Luca 21,3,4). Un bănuţ având doar o optime din valoarea unui cent, darul ei a fost într-adevăr mic. Dar ea a dat tot ce a avut. Cantitatea dată de ea n-a fost adevărata măsură a darului ei. Ceea ce conta n-a fost partea pe care a dat-o, ci partea care i-a rămas.