3:8 Să tot strig şi să tot cer ajutor, căci El tot nu-mi primeşte rugăciunea.
Să tot strig. Sau, ,,Când strig”; indicând o acţiune continuă sau repetată. Nu-mi primeşte. Ideea pare la prima vedere a fi o contrazicere a multelor asigurări că Dumnezeu ascultă rugăciunea (vezi Psalmi 65,2; 91,15; Ioel 2,32). Trebuie totuşi să se noteze că e
o progresie de idei în acest poem. La punctul acesta Ieremia vorbeşte fie de propria sa atitudine, fie de aceea a poporului său când priveşte situaţia lui ruinată. Domnul nu a ascultat rugăciunile lor de eliberare. În descurajarea lor pare ca şi cum El nu-i va asculta niciodată. Dar încă mai e nădejde. Pe măsură ce ideea poemului progresează, este dată asigurarea că ,,Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El… Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului” (Plângeri 3,25.26). Aparent rugăciunile fără răspunsuri sunt adesea numai o punere la încercare pentru a determina, dacă solicitantul e pregătit să preţuiască şi să folosească în chipul cel mai bun darul cerut.