3:42 Am păcătuit, am fost îndărătnici, şi nu ne-ai iertat!
Am… ne-ai. Aceste cuvinte, care sunt accentuate în limba ebraică, scot în evidenţă contrastul uluitor dintre popor şi Dumnezeul lor. Versetul 42 alcătuieşte o concluzie la argumentul care începe cu v. 37. Versetele următoare ne întorc la o descriere a pedepselor suferite de către Iuda.
Iertat. Ebr. salach, ,,a ierta”; totdeauna folosit cu privire la un act al lui Dumnezeu, nu al omului. Cuvântul adesea pune accent pe rezultatul iertării aşa cum e demonstrat prin scutirea de pedeapsă (Ieremia 36,3; Amos 7,2; vezi comentariul la 2Regi 24,4). Tocmai ideea aceasta pare să fie predominantă aici. Ieremia nu spune că Dumnezeu nu va ierta lui Iuda păcatele lui, şi nu-l va restatornici, deoarece urmează să o facă (Ieremia 33,6-8); ci profetul spune hotărât că Domnul nu acuză pe Iuda de pedeapsa care i se cuvine.