3:33 căci El nu necăjeşte cu plăcere, nici nu mâhneşte bucuros pe copiii oamenilor.
Nu necăjeşte cu plăcere. Minunata iubire a lui Dumnezeu pentru copiii Săi străluceşte extraordinar de frumos prin acest pasaj. Nu e dorinţa sau voia lui Dumnezeu să rănească sau să distrugă nici una din făpturile Sale. El ,,doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2Petru 3,9). În dorinţa Lui de a duce pe oameni la mântuire, Domnul va revărsa o bogată manifestare a îndurărilor Sale. Uneori, când toate celelalte au dat greş, Domnul, în iubirea Sa pentru om, va îngădui ca suferinţa să vină peste el, pentru a-l aduce la pocăinţă. Aşa a fost cazul cu naţiunea lui Iuda pe vremea lui Ieremia. ,,Dumnezeu a amânat multă vreme judecăţile Lui din cauza dorinţei sale de a nu umili pe poporul Său ales, dar acum El urma să-Şi arate neplăcerea Sa faţă de ei, ca o ultimă încercare de a-i opri de pe calea lor rea.” (4T 165)