1:4 Drumurile Sionului sunt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porţile lui sunt pustii, preoţii lui oftează; fecioarele lui sunt mâhnite, şi el însuşi este plin de amărăciune.
Drumurile Sionului. Sau, ,,Căile Sionului”. Ierusalimul se afla la întâlnirea a patru drumuri mari: unul de la Ierihon de la valea Iordanului, unul de la Iope la Mediterană, unul de la Hebron din miază-zi, şi unul care mergea pe culmea ţinutului deluros din Samaria spre miază-noapte. Acestea, împreună cu toate drumurile mai mici care duceau la el din satele din împrejurimi, fuseseră cândva pline de peregrini pe vremea marilor sărbători anuale. Acum sunt pustii.
Sărbători. Ieremia fusese fără îndoială de faţă în anul 621 î.Hr. la cea mai mare slujbă de Paşti pe care o văzuse cândva Ierusalimul (2Regi 23,21-23). Asemenea amintiri fac pustiirea prezentă să pară chiar şi mai amară.
Porţile lui. Probabil o referire la spaţiul chiar imediat înăuntrul porţilor care servea ca loc public de adunare pentru negustorie şi tranzacţii guvernamentale (vezi Deuteronom 21,19; Rut 4,1.11; 2Samuel 19,8; 1Regi 22,10; Amos 5,12.15; vezi comentariul la Geneza 19,1; Iosua 8,29). Întregul comerţ zilnic al marii cetăţi încetase.
Fecioarele. Ebr. bethuloth (vezi comentariul la Isaia 7,14).