1:1 Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atât de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntaşă printre ţări, a ajuns roabă astăzi!
Cum. Ebr. ’ekah. O exclamaţie deseori folosită pentru a începe o elegie ebraică (Plângeri 2,1; 4,1,2; Isaia 1,21). ’Ekah a fost luat ca titlul al cărţii în biblia ebraică (vezi p. 543).
Capitolul acesta, ca şi cap. 2, 3 şi 4 este un poem acrostih (vezi Vol. III, p. 625). Fiecare verset începe cu o literă ebraică diferită, aranjată în ordine alfabetică.
Stă părăsită. Ierusalimul, părăsit şi ruinat prezintă un jalnic contrast cu capitala cândva prosperă, vestită pentru frumuseţea ei arhitecturală şi pentru tăria ei strategică. Acelaşi simbol, o femeie şezând părăsită şi îndurerată, e folosit într-o medalie a victoriei emisă de cuceritorul roman Titus, care a cucerit Ierusalimul în anul 70 d.Hr., şi a distrus Templul. Medalia aceasta prezintă o femeie plângând sub un palmier, sub care este inscripţia: Judaea capta, ,,Iudea capturată”.
A rămas ca o văduvă. Ierusalimul este lipsit de poporul său (vezi comentariul la Ieremia 4,25). Cetatea mai este văduvă şi pentru că Domnul nu mai este soţul ei. Comentatorii iudei accentuează cuvântul ,,ca”: ea este o văduvă numai temporar, întrucât Domnul a părăsit-o doar pentru ,,câteva clipe” (Isaia 54,6.7).
Roabă. Ebr. mas, ,,muncă forţată”, sau ,,o persoană luată la muncă forţată”. Cuvântul pare să cuprindă atât ideea de robie, cât şi pe acea de asuprire. Ea a fost folosită în legătură cu isprăvniceii egipteni (Exod 1,11).