1:13 Mi-a azvârlit de sus în oase un foc care le arde; mi-a întins un laţ sub picioare, şi m-a dat înapoi. M-a lovit cu pustiire şi o lâncezeală de toate zilele!
De sus. Adică din cer.
Oase. Aceeaşi expresie este adesea folosită în sensul de ,,însăşi” (vezi Geneza 7,13 - ,,în aceeaşi zi”). Nimicirea e atât de deplină, încât e ca şi cum foc din cer a lovit însăşi inima Ierusalimului (vezi Isaia 31,9)
M-a dat înapoi. Literal, ,,m-a făcut să mă reîntorc”. Profetul face un puternic joc de cuvinte: el foloseşte acelaşi cuvânt ebraic (vezi comentariul la v. 11) pentru a descrie împrospătarea vieţii fizice pe care poporul o căuta zadarnic; acum, aici, în loc ca viaţa lor să fie ,,făcută să se reîntoarcă”, ei înşişi sunt ,,făcuţi să se întoarcă înapoi”, de Dumnezeu, de pe căile păcatului.
Lâncezeală. Literal, ,,bolnav”. Observaţi cele trei judecăţi: focul, laţul şi boala.