9:36 Gaal a zărit poporul, şi a zis lui Zebul: Iată un popor care se pogoară din vârful munţilor. Zebul i-a răspuns: Este umbra munţilor pe care-i iei drept oameni.
Iată un popor care se pogoară. În timpul nopţii, forţele lui Abimelec veniseră atât de aproape de cetate cât au putut, fără ca să dea naştere la alarmare. Dimineaţa devreme, după ce porţile cetăţii au fost deschise şi mulţi oameni ieşiseră dintre zidurile acesteia la ogoarele lor, soldaţii lui Abimelec au început să înainteze către cetate. Gal, care veghea la poartă, i-a descoperit imediat şi, emoţionat, a informat cu glas tare pe Zebul. Ne putem imagina pe acesta din urmă cum, pentru a câştiga timp pentru Abimelec, iese încet să privească, pentru ca apoi să răspundă cu viclenie şi în bătaie de joc, "Tu te agiţi degeaba! Aceasta nu este decât umbra aruncată de munţii Ebal şi Garizim". Se pare că Zebul l-a tratat ca şi când ar mai suferi încă din seara precedentă.