9:15 Şi spinul a răspuns copacilor: Dacă în adevăr vreţi să mă ungeţi ca împărat al vostru, veniţi şi adăpostiţi-vă sub umbra mea; altfel, să iasă un foc din spin, şi să mistuie cedrii Libanului.
În adevăr. Altfel spus, cu scop serios. Spinul recunoscând valoarea lui inferioară în comparaţie cu a celorlalţi copaci, a bănuit că oferta este făcută numai ca glumă, sau ca bătaie de joc.
Adăpostiţi-vă sub umbra mea. Aceasta mai poate fi tradus ,,găsiţi adăpost la umbra mea”. Neghiobul de spin oferă cu toată seriozitatea o invitaţie absurdă. Ramurile cele joase nu oferă nici o umbră, şi sunt pline de spini. Aceasta este o ironie înţepătoare. Ea descrie absurditatea situaţiei în care se aflau sihemiţii. Abimelec, spunea Iotam poporului, nu poate procura pentru ei mai multă ocrotire decât poate spinul uscăţiv să procure umbră şi ocrotire pentru măslin şi smochin. Totul era făgăduit ,dar nimic împlinit.
Altfel. Spinul nu este numai nerăbdător să fie împărat, ci el pronunţă şi ameninţări răutăcioase şi periculoase – duplicatul acelor intimidări, fără îndoială, care fuseseră folosite de Abimelec pentru a convinge să nu fie retrase ofertele de sprijin pe care poporul din Sihem i-l dăduse lui.
Să iasă un foc. Tufişurile de spini erau în mod vădit cauza deselor incendii având în vedere că ele ardeau uşor şi focul se răspândea repede (Exod 22:6; comp. cu Psalmul 58:9; Isaia 9:18). Deşi Abimelec, întocmai ca spinul, nu avea putere sau pricepere să ajute, el avea mare putere să vatăme. Acei care au făcut împărat pe Abimelec erau într-o dilemă. Dacă rămâneau credincioşi faţă de el, acesta avea să-i ducă la ruină.
Pe scurt, morala întregii parabole este aceasta: oameni slabi, nevrednici, răi, vor fi totdeauna gata să-şi asume puterea, pentru ca, în cele din urmă, să aducă ruină asupra lor înşile şi asupra poporului nefericit pe care îl conduc.