6:6 Israel a ajuns foarte nenorocit din pricina lui Madian, şi copiii lui Israel au strigat către Domnul.
Au strigat către Domnul. După ce au pierdut recoltele lor timp de şapte ani la rând, israeliţii erau în pragul înfometării. În această stare disperată ei şi-au adus aminte de ajutorul lui Dumnezeu din deceniile trecute şi L-au chemat să le vină în ajutor. Deşi ei au nesocotit grav pe Dumnezeu şi au refuzat să-L cheme până ce au fost aduşi să facă acest lucru prin strâmtorare, Dumnezeu a ascultat totuşi strigătele lor. Aceasta dovedeşte cât de gata este Dumnezeu să ierte şi cât de înclinat este El să asculte rugăciunea. Astfel de îndurare din partea lui Dumnezeu ar trebui să fie o mare încurajare pentru păcătoşi să se pocăiască şi să se întoarcă la El.
În toate acele împrejurări ar trebui păstrată în minte deosebirea dintre procedeele lui Dumnezeu cu poporul Israel şi relaţiile Sale faţă de israelitul individual. Calamitatea şi judecata naţională nu a însemnat lepădarea indivizilor care alcătuiau naţiunea. Vina care a adus dezastrul a rămas asupra israelitului individual numai în măsura în care el participase personal la apostazie. În ciuda lepădării naţionale, uşa îndurării stătea larg deschisă pentru mântuire personală, ca şi mai înainte. Fără îndoială că mulţi au găsit pe Dumnezeul lor în aceste vremuri periculoase, şi primirea lor individuală, în nici un caz n-a fost dependentă de restabilirea favorii divine faţă de naţiune. Cu alte cuvinte, legătura unei naţiuni faţă de Dumnezeu este o chestiune cu totul diferită de relaţiile personale ale cetăţeanului individual faţă de Dumnezeul lui, cu excepţia şi în măsura în care atitudinea lui Dumnezeu faţă de naţiune poate să fie determinată de numărul de indivizi din naţiune care caută să slujească în afară de programul divin.