6:36 Ghedeon a zis lui Dumnezeu: Dacă vrei să izbăveşti pe Israel prin mâna mea, cum ai spus,
Dacă vrei să izbăveşti. Ghedeon a recunoscut că numai prin puterea omenească israeliţii nu aveau să fie în stare să respingă marea oaste a prădătorilor. El îşi dovedise deja credinţa sa prin chemarea israeliţilor la luptă, dar acum el avea nevoie de o încurajare proaspătă. Cineva cu greu poate să condamne pe Ghedeon pentru dorinţa de reasigurare, şi totuşi el avusese cuvântul solului ceresc, şi încă atestat de o minune. O credinţă matură n-ar mai fi cerut un alt semn. Experienţa sutaşului roman stă faţă în faţă cu această experienţă a lui Ghedeon. Acest ostaş păgân n-a cerut nici o minune pe care să-şi întemeieze credinţa Sa. Cu privire la el, Isus a declarat: ,,Nici chiar în Israel n-am găsit o credinţă atât de mare” (Luca 7,9). Dacă Ghedeon ar fi avut o astfel de experienţă, el n-ar fi cerut un semn în plus după ce primise dovada convingătoare în focul care a ieşit din stâncă. Cu toate acestea, Dumnezeu se foloseşte de cele mai bune unelte existente, şi când acei care sunt slabi în credinţă cer un semn, El adesea onorează cererea. Totuşi, pe măsură ce se dezvoltă credinţa, Dumnezeu aşteaptă ca oamenii să-L ia pe El şi Cuvântul Lui şi să depindă din ce în ce mai puţin de semne doveditoare. Mulţi şi-au stricat experienţa lor religioasă urmând în mod stăruitor metode de călăuzire la întâmplare (vezi despre Iosua 7:14).