6:13 Ghedeon I-a zis: Rogu-te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce ni s-au întâmplat toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: Nu ne-a scos oare Domnul din Egipt? Acum Domnul ne părăseşte, şi ne dă în mâinile lui Madian!
Ni s-au întâmplat toate acestea. Ghedeon n-a fost numai un bărbat viteaz şi bogat ci şi un bărbat care chibzuieşte. Este evident că el reflectase la neputinţa israeliţilor de a-şi apăra ţara şi încercarea de a formula planuri pentru a-i izgoni pe invadatori. Fără îndoială că din cauza aceasta solul ceresc a ales să deschidă discuţia cu cuvintele, ,,Domnul este cu tine”, ca şi când ar fi spus, ,,Dumnezeu este cu tine, Ghedeon, în planurile tale curajoase”. ,,Dacă Domnul este cu noi”, întreabă ironic Ghedeon, ,,pentru ce sunt eu obligat să scot puţin grâu într-un teasc, când ar trebui să-l treier în seceriş bogat pe câmp?”
Unde sunt toate minunile acelea? Ieşirea din Egipt a fost întotdeauna un glorios punct de plecare în expunerea marilor lucrări ale lui Dumnezeu în favoarea israeliţilor. ,,În acea vreme”, spune Ghedeon, ,,Dumnezeu a fost cu noi, dar, după cât s-ar părea, acum nu mai este, altfel, aceleaşi minuni ar fi făcute spre a ne ajuta.” Ghedeon a recunoscut că păcatele poporului făcuseră ca prezenţa lui Dumnezeu să părăsească naţiunea, dar credinţa lui se pare că n-a înţeles adevărul că, atunci când poporul strigă către Dumnezeu, cu bucurie El se întoarce să-i ajute.
A fost greu pentru Ghedeon să împace împrejurările penibile cu afirmaţia solului despre prezenţa lui Dumnezeu. Credinţa lui a fost slabă. El dorea să vadă minuni fără a se lansa în credinţă. Îngerul a încercat să clădească credinţa lui prin asigurări despre prezenţa lui Dumnezeu. Tot aşa şi astăzi, mulţi dau o falsă interpretare întâmplărilor din viaţa lor. ,,Domnul ne-a părăsit”, a declarat Ghedeon, ,,şi ne dă în mâinile lui Madian”. Cert este că nici una dintre aceste afirmaţii nu era întru totul adevărată. Dumnezeu nu-l părăsise pe poporul Său, ci ei L-au părăsit pe El. Ba mai mult, propria slăbiciune a lui Israel, care a rezultat din îndepărtarea de bună voie a lor de izvorul puterii lor, îi predase în mâinile madianiţilor. Este adevărat că Dumnezeu n-a făcut o minune spre a ţine departe pe madianiţi, căci Dumnezeu este mărginit în ceea ce priveşte măsura în care El se poate amesteca în treburile oamenilor. El nu constrânge niciodată voinţa, şi când oamenii aleg o cale contrară planurilor Lui, El nu împiedică consecinţele naturale ale unei astfel de căi. În astfel de împrejurări, oamenii nu au dreptul să blameze pe Dumnezeu pentru că n-a intervenit în favoarea lor. Pe de altă parte, când oamenii aleg să conlucreze cu Dumnezeu, El poate din nou să lucreze în favoarea lor şi să aducă la îndeplinire mari lucrări pentru ei.