4:2 Şi Domnul i-a vândut în mâinile lui Iabin, împăratul Canaanului, care domnea la Haţor. Căpetenia oştirii lui era Sisera, şi locuia la Haroşet-Goim.
Iabin. După cei 80 de ani de pace care au urmat după ce Ehud a înfrânt asuprirea moabită, israeliţii au dezvoltat din nou uşurătatea în viaţa lor spirituală, şi iarăşi au părăsit pe Dumnezeul lor. Pentru a trezi pe poporul Său, Domnul a îngăduit conducătorului canaanit să poruncească unui puternic lanţ de fortăreţe din Palestina nordică să asuprească seminţiile ebraice din nord pe o perioadă de 20 de ani. Istorisirea despre cum a fost frânt acest jug al asupririi de către Debora şi Barac este spusă de două ori, odată în formă de proză, în cap. 4 şi din nou în formă poetică în cap.
5.
Cartea lui Iosua aminteşte despre un Iabin ca împărat al Haţorului (Iosua 11,1-2). Cetatea a fost luată, pe acea vreme, de israeliţi, dar probabil că de atunci a fost reluată de către canaaniţi, înainte ca israeliţii să-şi poată consolida situaţia lor în această regiune. Un alt Iabin, care posibil să fi fost nepotul împăratului pe care-l nimicise Iosua dispunea acum de o largă suveranitate asupra tuturor forţelor canaanite din Palestina nordică.
Sisera. De aici înainte nu mai auzim în naraţiune despre Iabin, cu excepţia unei scurte menţiuni în v.23. El predase conducerea forţelor sale unui comandant de luptă cu numele de Sisera. Poate că acest general a fost la rândul său un rege stăpânind cetatea în care locuia. Haraşet era la 16 mile nord-vest de Meghido, unde câmpia Izreel se îngustează înainte de a se uni cu câmpia de coastă de la Acre. Câmpia reprezenta un teren natural pentru formidabila misiune de forţă a celor 900 de care de fier ale lui Sisera (cap. 4,3). Împotriva ameninţării unui astfel de vrăjmaş, în starea lor de răzvrătire păcătoasă, israeliţii nu puteau să stea, şi curând ei au fost învinşi şi obligaţi să plătească tribut.
Haroşet. Identificat cu el-Harithiyeh.