3:9 Copiii lui Israel au strigat către Domnul, şi Domnul le-a ridicat un izbăvitor, care i-a izbăvit: pe Otniel, fiul lui Chenaz, fratele cel mai mic al lui Caleb.
Au strigat către Domnul. Cu încrederea de sine pierdută, cu vise de plăcere spulberate, în cele din urmă poporul s-a întors la Dumnezeul lor. Deodată ei au ajuns să înţeleagă că idolatria i-a înşelat şi că idolii păgâni erau cu totul neputincioşi să-i ajute. Cu această înţelegere ei s-au întors iarăşi la Dumnezeul părinţilor lor.
Bine s-a remarcat că pedeapsa îi face să strige cu stăruinţă către Dumnezeu pe aceia care mai înainte de abia că mai vorbeau despre El. Acesta mai este încă scopul judecăţilor divine. Faptul că poporul în necazul lui s-a întors la Domnul este meritul lui. Nici un strigăt sincer după ajutor nu este pierdut. Cu toată că pedeapsa nu este în fiecare caz îndepărtată, totuşi pentru acei care iubesc pe Dumnezeu, pentru acei care sunt întru totul supuşi faţă de El, El va face ca toate lucrurile să fie spre binele lor (Romani 8:28). Cu toate acestea, va veni un timp când, deşi oamenii "vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta" (Ieremia 11:11). De aceea să chemăm pe Domnul câtă vreme este aproape (Isaia 55:6). Astăzi este ziua mântuirii.
Le-a ridicat un izbăvitor. Când israeliţii au strigat către Dumnezeu în durerea lor, El a auzit şi a ridicat pentru ei un izbăvitor naţional, Otniel, ginerele lui Caleb (cap.1:13).