20:23 Şi copiii lui Israel s-au suit, şi au plâns înaintea Domnului până seara; au întrebat pe Domnul, şi au zis: Să mă mai sui la luptă împotriva fiilor fratelui meu Beniamin? Domnul a răspuns: Suiţi-vă împotriva lui.
S-au suit. Se pare că seminţiile aliate au trimis o altă delegaţie la Silo să ceară instrucţiuni de la Domnul.
Au plâns. Înfrângerea lui Israel a făcut ca poporul să se umilească înaintea Domnului şi să recunoască mai deplin dependenţa lor de El. Poate că ei au avut nevoie să înveţe lecţia că ,,Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea" (Ioan 8,7). Mulţi dintre acei care au fost atât de mâniaţi de crima bărbaţilor din Ghibea probabil că erau vinovaţi cu păcate asemănătoare. De exemplu, la Sinai şi la Baal-Peor, tot Israelul căzuse în abominabile forme de idolatrie.
Fratele meu. Israeliţii nu s-au simţit bine, înţelegând că se angajaseră într-un război fraticid. Simţământul lor de mânie a început să se domolească faţă de bărbaţii lui Beniamin. Totuşi Domnul i-a instruit să continue atacul. Şi oamenii lui Beniamin trebuiau smeriţi şi aduşi la o recunoaştere a vinovăţiei lor.