20:16 În tot poporul acesta, erau şapte sute de oameni aleşi care nu se slujeau de mâna dreaptă; toţi aceştia, aruncând o piatră cu praştia, puteau să ochească un fir de păr, şi nu dădeau greş.
Şapte sute. Aceşti pricepuţi trăgători de elită cu praştia probabil că erau tot aşa ca şi cei 700 de oameni de primă calitate, care, conform cu versetul precedent, au reprezentat Ghibea în oştirea lui Beniamin. Nu ar fi probabil ca două grupe diferite de 700 de oameni să fie menţionate împreună, şi cu toate acestea posibilitatea unei astfel de coincidenţe nu este cu nici un chip exclusă.
Un fir de păr. Expresia aceasta înseamnă exactitate foarte mare. În secolele de mai târziu, beniamiţii erau cunoscuţi ca fiind iscusiţi în folosirea praştiei (1 Cronici 12,2). În istoria laică se raportează că oamenii au devenit atât de pricepuţi în această artă, încât pietrele pe care le azvârleau veneau cu atâta forţă ca şi când ar fi fost catapultate şi străpungeau scuturi şi căşti.
Greş. Ebraicul chata. Cuvântul acesta este acela care din totalul lor în aproape mai mult de 200 de locuri este tradus ,,a păcătui". Sensul lui de bază este a greşi ţinta şi, atunci când este folosit pentru ideea de păcat, el descrie faptul când cineva greşeşte semnul pe care îl are Dumnezeu pentru poporul Său – semnul desăvârşirii hotărâte în legea lui Dumnezeu.