2:2 şi voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii din ţara aceasta, ci să le surpaţi altarele. Dar voi n-aţi ascultat de glasul Meu. Pentru ce aţi făcut lucrul acesta?
Nu încheiaţi legământ. Vezi Exod 34:12. Este vădit din raportul întâiului capitol din Judecători că israeliţii încheiaseră multe legăminte cu locuitorii păgâni ai Palestinei. Probabil că israeliţii dovedeau că legămintele acestea le-au fost impuse din cauza neputinţei lor de a izgoni pe locuitorii băştinaşi din puternicele lor poziţii.
Să le surpaţi altarele. Vezi Exod 34:13. Aceste ,,altare” erau altarele de stâlpi de piatră speciali atât de răspândiţi în Palestina. Relaţiile sociale cu locuitorii locali a fost primul pas în necredincioşia lui Israel. Pasul următor a fost făcut când unii din popor, prin aceste mijloace, au fost conduşi să se unească la sărbători în jurul altarelor păgâne, a pomilor sacri şi a stâlpilor. Odată barierele rupte, apostazia a pătruns, ca un potop, printre ei. Numai în scurt timp curentul fuziunii lor a dat naştere la stricarea înaltelor principii religioase. Aceleaşi rezultate urmează şi astăzi o umblare asemănătoare. Dumnezeu a avertizat ,,Nu ştiţi că prietenia lumii este vrăjmăşie cu Dumnezeu? Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Iacov 4;4).
Pentru ce aţi făcut lucrul acesta. Solul începuse să relateze lucrurile pe care le făcuse Dumnezeu pentru poporul Său, liberându-i din robia egipteană şi aşezându-i în Ţara Făgăduinţei. Acum s-a pus întrebarea: Ce făcuseră ei la rândul lor pentru Dumnezeu? Ingratitudinea lor a fost vădită în apostazia religioasă care ajunsese deosebit de evidentă în cursul a numai câtorva ani. Israel a fost surprinzător de neascultător în chestiuni importante pe care Dumnezeu le poruncise în mod deosebit. Ei au călcat învoiala; de aceea Dumnezeu n-a putut să-şi împlinească partea Lui din legământ.