2:18 Când le ridica Domnul judecători, Domnul era cu judecătorul, şi-i izbăvea din mâna vrăjmaşilor lor în tot timpul vieţii judecătorului, căci Domnului I se făcea milă de suspinele scoase de ei împotriva celor ce-i apăsau şi-i chinuiau.
Domnului i se făcea milă. Adică, Domnul era întristat că ei trebuia să sufere asuprirea. Înţelesul de bază al cuvântului ,,căit” (engl. ,,repented”) este ,,a fi întristat”, ,,a avea compătimire”, ,,a avea milă”. Asta nu înseamnă că Dumnezeu şi-a schimbat hotărârea. Dumnezeu a îngăduit pedeapsa pentru binele lor. Când pedeapsa făcea să apară efectele dorite, mila lui Dumnezeu aducea eliberarea pentru asupriţi. Intenţia lui Dumnezeu era ca suferinţa să aducă o schimbare în purtare. Când obiectivul era atins, asuprirea era îndepărtată sau îndulcită. Aceasta era întru totul compatibil cu intenţia Sa originală.