2:11 Copiii lui Israel au făcut atunci ce nu plăcea Domnului, şi au slujit Baalilor.
Baalilor (engl. ,,Baalim”). Aceasta este forma de plural al ebraicului ba’al, care este redat în mod variat ,,soţ”, ,,bărbat”, ,,stăpân”, ,,domn”. Termenul este aplicat şi la zeităţile păgâne. Pe acea vreme Baal care avea cultul cel mai răspândit din Canaan era un zeu al fertilităţii agricole. Se credea că el este dătătorul de ploaie a cărei putere activă făcea ca plantele şi animalele să crească. Lui i se aducea închinare în multe locuri şi sub diferite forme. Numele a dat naştere la diferiţi termeni precum, Baal-Peor, Baal-Hermon, Baal-Zebul etc. În legendele poporului canaanit, Baal era opusul zeului Morţii (Mot). El era ajutat şi instigat de două zeiţe, Anat, sora lui şi Şamaş, zeiţa soarelui. Uneori, Baal era asemănat cu Hadad, zeul sirian al ploii sau furtunii. Deoarece Canaanul era în mod predominant o ţară agricolă, închinarea adusă lui Baal sub diferite denumiri a fost cea mai înaltă formă de închinare. Uneori scriitorii evrei au folosit numele lui ca echivalentul oricăror alte zeităţi păgâne, şi acesta ar putea fi cazul şi aici.
Israeliţii trebuie să fi cunoscut teribilele rezultate ale unei astfel de închinări şi pedeapsa posibilă de care aveau să se împărtăşească acei care iau parte la ea. Cu greu puteau fi necunoscători ai experienţei de la Baal-Peor, când plaga a nimicit 24.000 de oameni ca rezultat al închinării adusă lui Baal şi practicilor în legătură cu ea (Numeri 25,3-9).