Printable ModeJudecători, 19
|
19:1 Pe vremea când nu era împărat în Israel, un Levit, care locuia la marginea muntelui lui Efraim, şi-a luat ca ţiitoare o femeie din Betleemul lui Iuda. Pe vremea. Naraţiunea raportează în cap. 19 la 21 evenimente din istoria timpurie a seminţiei lui Beniamin (vezi cap. 20,28). Nu era împărat în Israel. Din nou autorul prefaţează istorioara lui din vremea fără legi şi lupta dintre seminţii cu explicaţia că astfel de lucruri au fost posibile din cauză că nu era împărat în Israel care să ţină legea şi ordinea. Starea de linişte care există într-o ţară unde legea este respectată şi obligatorie nu este întotdeauna apreciată cum ar trebui să fie. Ţiitoare. Ea putea fi o soţie inferioară, lipsindu-i până şi situaţia obişnuită de a doua soţie, şi totuşi nu era o chestiune trecătoare, ci, după cât se pare, o legătură obişnuită, de durată, aşa cum este arătat de faptul că, deşi infidelitatea ei faţă de el era privită ca vrednică de condamnat, mai târziu, soţul a căutat să se împace. Betleemul lui Iuda. Levitul din întâmplarea anterioară avusese şi el legături în Betleem (vezi cap. 17,7). 19:2 Ţiitoarea nu i-a fost credincioasă, şi l-a părăsit ca să se ducă în casa tatălui ei în Betleemul lui Iuda, unde a rămas timp de patru luni. Nu i-a fost credincioasă. Unele dintre manuscrisele Septuagintei şi Latine redau ,,era mâniată pe el”. Targum-urile iudaice susţin şi ele această redare. Ideea aceasta s-a socotit a fi mai potrivită în context, pentru că atunci când levitul s-a dus după ea, el n-a certat-o, ci a vorbit amabil cu ea pentru a o împăca. Cu toate acestea, considerentele acestea nu par să prezinte un temei suficient pentru abaterea de la redarea textului ebraic. 19:3 Bărbatul ei s-a sculat şi s-a dus la ea, ca să-i vorbească inimii şi s-o aducă înapoi. Avea cu el pe sluga lui şi doi măgari. Ea l-a adus în casa tatălui ei; şi când l-a văzut tatăl femeii aceleia tinere, l-a primit cu bucurie. Să-i vorbească inimii. În mod literal, ,,să vorbească inimii ei”. Ea l-a adus. Este vădit că propunerea lui a fost plină de succes, pentru că a adus pe soţul ei în casă. L-a primit cu bucurie. Ospitalitatea nerăbdătoare a tatălui ţiitoarei arată că despărţirea probabil că a fost privită ca o ruşine pentru familie. Tatăl a fost în aparenţă cel care a cerut scuze şi a dovedit în mod lămurit bucuria lui la împăcare insistând ca levitul să petreacă mai multe zile de vizită cu familia. 19:4 Socrul său, tatăl femeii aceleia tinere, l-a ţinut la el trei zile. Au mâncat şi au băut, şi au rămas noaptea acolo. L-a ţinut. Tatăl fetei l-a îndemnat insistent pe levit să stea timp mai îndelungat decât acesta a dorit. Ospitalitatea exagerată a socrului, fără îndoială că a urmărit să facă o bună impresie asupra levitului. Este lămurit că el nu dorea ca perechea să se mai certe din nou. El a făcut tot ce a putut spre a întări legătura lor. 19:5 A patra zi, s-au sculat dis-de-dimineaţă, şi Levitul se pregătea să plece. Dar tatăl tinerei femei a zis ginerelui său: Ia o bucată de pâine, ca să prinzi la inimă; şi apoi veţi pleca. Să prinzi la inimă. Redarea marginală ,,să-ţi întăreşti inima”, probabil că este mai corectă. Cuvântul tradus aici ,,mângâi” (în engl.) înseamnă ,,a propti”, ,,a susţine”, ,,a suporta”, iar în legătură cu inima poate să însemne ,,a reînviora (trupul) cu hrană”. 19:6 Şi au şezut de au mâncat şi au băut amândoi. Apoi tatăl tinerei femei a zis bărbatului: Hotărăşte-te dar să rămâi aici la noapte, şi să ţi se înveselească inima. Verset ce nu a fost comentat. 19:7 Bărbatul se scula să plece; dar în urma stăruinţelor socrului său, a rămas acolo şi noaptea aceea. Verset ce nu a fost comentat. 19:8 În ziua a cincea, s-a sculat dis-de-dimineaţă să plece. Atunci tatăl tinerei femei a zis: Întăreşte-ţi mai întâi inima, te rog; şi rămâi până ce se va pleca ziua spre seară. Şi au mâncat amândoi. Verset ce nu a fost comentat. 19:9 Bărbatul se scula să plece, cu ţiitoarea şi sluga lui; dar socrul său, tatăl tinerei femei, i-a zis: Iată că ziua a trecut, e târziu, rămâi dar peste noapte aici; iată că ziua se pleacă spre noapte, rămâi aici peste noapte, şi să ţi se înveselească inima; mâine vă veţi scula dis-de-dimineaţă ca să porniţi la drum, şi te vei duce la cortul tău. Bucată. Din nou socrul i-a îndemnat să-şi mai amâne puţin plecarea până va putea să mai pregătească altă mâncare. Evident că şi aceasta a fost o serbare mare pe care socrul nu s-a grăbit s-o pregătească şi în timpul căreia s-a vorbit mult pe îndelete. 19:10 Bărbatul n-a vrut să mai rămână şi în noaptea aceea, ci s-a sculat şi a plecat. A ajuns până în faţa Iebusului, adică Ierusalimul, cu cei doi măgari înşeuaţi şi cu ţiitoarea lui. N-a vrut să mai rămână. Levitul, probabil că şi-a dat seama că a doua zi va fi tot atât de greu să se desprindă, cum fusese şi în cele două zile de mai înainte, aşa că a refuzat curtenitor invitaţia şi a pornit în călătoria lui spre casă la această oră nepotrivită. Rezultatele au fost dezastruoase aşa cum arată cele ce urmează. Perseverenţa cu care, după trei zile, socrul a îndemnat pe levit să rămână, chiar dacă acesta din urmă era nerăbdător să plece, era o formă de politeţe obişnuită în ţările Orientului, dar în realitate contrară celei mai bune forme de ospitalitate. Tot atât se poate obiecta şi gazdei care grăbeşte pe oaspetele care ar dori să stea. Autorul Judecătorilor contrastează ospitalitatea exagerată a socrului cu lipsa totală a aceleia pe care levitul a experimentat-o curând la Ghibea. Cât despre levit, experienţa lui a fost aceea a multor suflete slabe şi şovăielnice, mai întâi, întârziere care nu era necesară, şi apoi grabă exagerată. Iebus. Acesta era numele vechi al Ierusalimului, pe vremea aceasta o cetate a iebusiţilor (vezi 1 Cronici 11,4.5; vezi Judecători 1,21). Cetatea este numită Iebus în Iosua 18,16.28. Şi numele de Ierusalim este vechi, găsindu-se în textele egiptene ale sec. 19 şi 18 î.Hr. şi în scrisorile domnitorilor canaaniţi (tăbliţele Amarna), scrise cam pe la 1400 î.Hr, ca Urusalim. 19:11 Când s-au apropiat de Iebus, ziua se plecase mult spre seară. Sluga a zis atunci stăpânului său: Haidem, să ne îndreptăm spre cetatea aceasta a Iebusiţilor, şi să rămânem în ea peste noapte. Mult spre seară. Călătoria de la Betleem până la Ierusalim, o distanţă de vreo 5 mile, avea să necesite cam două ore. 19:12 Stăpânul său i-a răspuns: Nu putem să intrăm într-o cetate străină, unde nu sunt copii de ai lui Israel, ci să mergem până la Ghibea. Străină. În conformitate cu această declaraţie, Ierusalimul era stăpânit încă de iebusiţi. Levitul s-a temut că în Ierusalim drepturile ospitalităţii puteau fi călcate, iar el să fie prădat. De aceea, el s-a grăbit înainte, deşi căderea serii sosise peste ei, cu dorinţa de a ajunge într-o aşezare israelită, în care să rămână peste noapte. A fi prins de căderea nopţii în câmp deschis era în acele zile extrem de periculos. Incidentul arată că între israeliţi şi iebusiţi exista o ostilitate care mocnea. Ghibea. Cetatea aceasta, pentru a cărei destinaţie se hotărâse levitul, se afla dincolo de Ierusalim cam la 3,5 (5,6 km) mile, pe drumul care ducea spre nord. Aceasta este Ghibea, aceea care a devenit mai târziu locul de naştere al lui Saul şi cetatea unde el şi-a stabilit capitala politică a regatului lui. Poziţia este cunoscută acum ca Tell el-Ful. 19:13 A mai zis slugii sale: Haidem, să ne apropiem de unul din locurile acestea, Ghibea sau Rama, şi să rămânem acolo peste noapte. Rama. Cetatea aceasta se afla la 4 mile dincolo de Ghibea. Cu alte ocazii, cele două cetăţi sunt amintite împreună (Isaia 10,29; Osea 5,8). Poate că levitul ştia că Ghibea nu avea o reputaţie bună, şi că ar fi mai bine să continue spre Rama dacă era posibil. 19:14 Au mers mai departe, şi apunea soarele când s-au apropiat de Ghibea, care este a lui Beniamin. Este a lui Beniamin. Aceasta este menţionat pentru a arăta clar că aceasta nu era Ghibea lui Iuda (Iosua 15,57) sau Ghibea din regiunea muntoasă a lui Efraim (Iosua 24,33, unde cuvântul ebraic pentru ,,muntos” este gib’ah). 19:15 S-au îndreptat într-acolo ca să se ducă să rămână peste noapte în Ghibea. Levitul a intrat, şi s-a oprit în piaţa cetăţii. Nu s-a găsit nimeni care să-i primească în casă să rămână peste noapte. S-au îndreptat. Satul se afla la o parte de şoseaua principală. În piaţa (în engl, ,,in a street”). În mod literal, ,,locul cel larg”. Acesta era obişnuitul loc liber al fiecărei cetăţi, de obicei lângă poartă, care era folosit ca loc de piaţă, unde negustorii şi agricultorii prezentau mărfurile lor. În cetăţi mici ca Ghibea, probabil că nu erau hanuri, iar călătorii depindeau de ospitalitatea locuitorilor. Levitul şi cei împreună cu el au luat loc în piaţă, nădăjduind ca cineva să le ofere adăpost peste noapte. Nimeni. Deşi mulţi dintre locuitori trebuie să-i fi observat stând acolo în timp ce se lăsa întunericul, nici unul n-a fost binevoitor să-şi ia răspunderea ospitalităţii care, după obiceiul vechi, era cea dintâi datorie a Orientului (vezi Iov 31,32; Matei 25,35). Chiar dacă unii ar fi fost gata să dea ocrotirea căminului lor celor trei călători, probabil că ei s-au temut că o astfel de faptă putea să provoace necaz pentru ei din partea vecinilor lor stricaţi. De aceeaşi lipsă de consideraţie aveau să aibă parte şi îngerii la Sodoma pentru ospitalitatea lui Lot (Geneza 19,1-3). 19:16 Şi iată că un bătrân se întorcea seara de la munca câmpului; omul acesta era din muntele lui Efraim, locuia pentru o vreme la Ghibea, şi oamenii din locul acela erau Beniamiţi. Din muntele lui Efraim. Singura persoană care a arătat interes faţă de călători n-a fost un băştinaş localnic. El a fost un bătrân care venise din aceeaşi regiune ca şi levitul, totuşi el şi-a arătat interesul său ospitalier înainte de a fi aflat faptul acesta. El era un simplu călător, un localnic vremelnic la Ghibea. Acest lucru este amintit de către autor spre a pune în contrast lipsa de ospitalitate din partea locuitorilor beniamiţi cu prezenţa acesteia din partea vremelnicului locuitor efraimit. 19:17 El a ridicat ochii şi a văzut pe călător în piaţa cetăţii. Şi bătrânul i-a zis: Încotro mergi, şi de unde vii? Încotro mergi. În mod prietenos, băştinaşii pun aceleaşi întrebări străinilor din Palestina. 19:18 El i-a răspuns: Venim din Betleemul lui Iuda şi mergem până la marginea muntelui lui Efraim, de unde sunt. Mă dusesem la Betleemul lui Iuda, şi acum mă duc la casa Domnului. Dar nu se găseşte nimeni să mă primească în casă. Casa Domnului. Evident că levitul s-a referit la Silo, unde se aflau chivotul şi cortul întâlnirii. Silo era în Efraim, poate foarte aproape de casa Levitului, şi acolo a dorit să meargă poate spre a aduce un dar de mulţumire Domnului pentru venirea înapoi a soţiei lui, sau pentru a aduce o jertfă pentru păcat pentru ea sau pentru ei amândoi, sau chiar pentru a îndeplini obişnuitele lui slujbe levitice. Septuaginta redă expresia: ,,la casa Domnului” ca ,,la casa mea”. În sprijinul acestei redări este înţelesul contextului care arată că levitul era pe drumul lui spre casă. Pe de altă parte, în mintea Levitului, foarte uşor puteau fi amândouă obiectivele. 19:19 Avem însă paie şi nutreţ pentru măgarii noştri; avem şi pâine şi vin pentru mine, pentru roaba ta, şi pentru băiatul care este cu robii tăi. Nu ducem lipsă de nimic. Nu ducem lipsă. Levitul avea pentru el şi cei împreună cu el hrană din belşug cât şi pentru animalele sale. Tot ceea ce el cerea era adăpost şi ocrotirea care o însoţea. 19:20 Bătrânul a zis: Pacea să fie cu tine! Toate nevoile tale le iau asupra mea, numai să nu rămâi în piaţă peste noapte. Toate nevoile. Bătrânul a insistat curtenitor să procure atât hrană, cât şi găzduire pentru străini. 19:21 L-a dus în casa lui, şi a dat nutreţ măgarilor. Călătorii şi-au spălat picioarele; apoi au mâncat şi au băut. A dat nutreţ. Îngrijindu-se mai întâi pentru animale, ei au dat dovadă de atitudinea lor umană. 19:22 Pe când se înveseleau ei, iată că oamenii din cetate, nişte fii ai lui Belial, oameni stricaţi, au înconjurat casa, au bătut la poartă, şi au zis bătrânului, stăpânul casei: Scoate pe omul acela care a intrat la tine, ca să ne împreunăm cu el. Fii ai lui Belial. În mod literal, ,,fii ai nedemnităţii”. Expresia a fost folosită spre a descrie indivizi nedemni, răi, josnici, nelegali, canalii abominabile. În vremurile de mai târziu, cuvântul Belial a ajuns să fie folosit ca nume propriu, un sinonim pentru Satana (2 Corinteni 6,15), dar este îndoielnic dacă el avea aceeaşi semnificaţie aici. Deci cuvântul ar fi trebuit poate să fie tradus, iar nu scris ca nume propriu. Au înconjurat casa. Asemănarea dintre aceasta şi tot atât de dezgustătoarea naraţiune din Geneza 19,8 este strânsă. Oamenii aceştia erau mai răi decât brutele. Pofta carnală nenaturală şi infamia lor au fost reamintite cu oroare timp de secole (vezi Osea 9,9; 10,9). 19:23 Stăpânul casei a ieşit la ei, şi le-a zis: Nu, fraţilor, vă rog să nu faceţi un lucru aşa de rău; fiindcă omul acesta a intrat în casa mea, nu săvârşiţi mişelia aceasta. Nu faceţi un lucru aşa de rău. A viola dreptul de ospitalitate şi protecţie al vecinului lor era în sine însuşi o crimă odioasă. În ţările Orientului era o regulă statornică că, dacă îi era oferită ospitalitatea unui drumeţ, acesta era salvat de orice rău. Mişelia. Cuvântul acesta era des folosit pentru călcarea legilor naturii, mai ales de natură sexuală (Geneza 34,7; Deuteronom 22,21; 2 Samuel 13,12). 19:24 Iată că am o fată fecioară, şi omul acesta are o ţiitoare; vi le voi aduce afară: necinstiţi-le, şi faceţi-le ce vă va plăcea. Dar nu săvârşiţi cu omul acesta o faptă aşa de nelegiuită. Am o fată. Asemănarea dintre versetul acesta şi Geneza 19,8 este remarcabilă. Ca şi Lot, a cărui experienţă fără îndoială că el o cunoştea, bătrânul s-a oferit s-o jertfească pe fiica lui patimii acestor brute josnice, decât oaspetele său să fie tratat în acest fel ruşinos. Deşi apreciem dorinţa lui de a păstra codul ospitalităţii, totuşi natura ofertei lui ne umple de groază. Aceasta reflectă vechea apreciere neînsemnată a sexului feminin. Omul trebuie judecat, cel puţin în parte, prin concepţiile vremii în care a trăit el (vezi Geneza 19,8). 19:25 Oamenii aceia n-au vrut să-l asculte. Atunci omul şi-a luat ţiitoarea, şi le-a adus-o afară. Ei s-au împreunat cu ea, şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa: şi i-au dat drumul când se lumina de ziuă. Şi-a luat ţiitoarea. Verbul ebraic tradus ,,luat” este chazaq. El înseamnă ,,a apuca” sau ,,a lua cu forţa”. Soţul a apucat-o pe femeia fără apărare şi a forţat-o să iasă afară. În mod natural, ţiitoarea avea să se opună unei fapte atât de ruşinoase. O astfel de laşitate din partea levitului era nespus de condamnabilă. Se lumina de ziuă. Când s-a apropiat lumina zilei, oamenii cei răi au plecat pe furiş, ca să nu li se cunoască identitatea. 19:26 Către ziuă, femeia aceasta a venit şi a căzut la uşa casei omului la care era bărbatul ei, şi a rămas acolo până la ziuă. La uşă. Cu ultima ei răsuflare ea s-a întors la casa unde era cel ce ar fi trebuit să fie protectorul ei, dar care o părăsise în vreme de nevoie. Ea a avut putere să se mai târască până la uşă, dar probabil că n-a avut destulă putere să bată pentru a fi primită. Afară, la uşă, ea a căzut moartă. 19:27 Şi dimineaţa, bărbatul ei s-a sculat, a deschis uşa casei, şi a ieşit ca să-şi urmeze drumul mai departe. Dar iată că femeia, ţiitoarea lui, era întinsă la uşa casei, cu mâinile pe prag. Pe prag. Mâinile ei erau pe prag ca şi când ar fi fost întinse înspre soţul ei într-o ultimă agonie după ajutor. 19:28 El i-a zis: Scoală-te, şi haidem să mergem! Ea n-a răspuns. Atunci bărbatul a pus-o pe măgar, şi a plecat acasă. Haidem să mergem. După o astfel de experienţă, levitul i-a vorbit, după cât se pare, cu o astfel de nepăsare încât suntem şocaţi, şi suntem pregătiţi să aşteptăm aproape orice de la el. Poate că nu este de mirare că sărmana femeie fugise de prima dată de la el. 19:29 Când a ajuns acasă, a luat un cuţit, a apucat pe ţiitoarea lui, şi a tăiat-o mădular cu mădular în douăsprezece bucăţi, pe care le-a trimis în tot ţinutul lui Israel. A tăiat-o. Cu siguranţă că ar fi fost o cale mai puţin înspăimântătoare spre a aduna laolaltă seminţiile spre a executa judecarea oamenilor răi din Ghibea, dar, la data aceasta, caracterul levitului a devenit destul de limpede pentru noi spre a nu fi prea surprinşi de odioasa lui metodă de a înştiinţa seminţiile. Mădular cu mădular. (în engl. ,,together with her bones”). Cuvântul ,,împreună cu” a fost adăugat de traducători. Este mai bine a-l omite, şi a traduce simplu, ,,în conformitate cu oasele ei”. Ideea este aceea că unele bucăţi erau mai mari, unele mai mici, proporţional cu încheieturile care aveau să permită împărţirea trupului. Ţinut (engl. ,,coasts”). Adică, ,,hotare”. 19:30 Toţi cei ce au văzut lucrul acesta, au zis: Niciodată nu s-a întâmplat şi nu s-a văzut aşa ceva, de când s-au suit copiii lui Israel din Egipt până în ziua de azi; luaţi aminte dar la lucrul aceasta, sfătuiţi-vă şi vorbiţi! Aşa ceva. Levitul a făcut socoteala corectă. Istorisirea faptei a trezit indignarea morală a tuturor evreilor din Palestina. Ei au recunoscut că aceasta era o faptă atât de scârboasă încât chiar timpuri nestatornice şi lipsa unei conduceri autoritare centrale nu puteau să servească drept scuză să treacă nepedepsită. |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version: