15:18 Fiindu-i foarte sete, a strigat către Domnul, şi a zis: Tu ai îngăduit, prin mâna robului Tău, această mare izbăvire; şi acum să mor de sete, şi să cad în mâinile celor netăiaţi împrejur?
Foarte sete. În această regiune, căldura ajunge intensă, mai ales în timpul secerişului, iar apa este puţină. Evident că eforturile lui Samson l-au extenuat aproape complet. Probabil că el s-a temut că filistenii se vor regrupa sau vor primi întăriri şi după puţin timp îl vor ataca. Dacă ei aveau să-l găsească în situaţia de acum, el nu avea să fie în stare să le reziste. În aceste împrejurări, Dumnezeu încerca să-l înveţe pe Samson că, despărţit de ajutorul divin, el nu-l putea elibera pe Israel. Această mare victorie se datora ajutorului lui Dumnezeu. Samson nu putea nici măcar să plece de pe câmpul de bătaie prin propria putere, şi ar fi pierit dacă Dumnezeu nu i-ar fi venit în ajutor. A strigat către Domnul. Când a fost în mare dificultate, Samson a recurs la rugăciune. Numai aici în această vreme de criză şi într-o situaţie similară pe vremea morţii lui (cap. 16:28), este raportat că Samson s-a rugat lui Dumnezeu. De fiecare dată, Domnul a răspuns la rugăciunea lui. Ce tragedie că viaţa lui de rugăciune a lăsat atât de mult de dorit! El ar fi putut să fie un puternic conducător spiritual, dacă ar fi avut mai multă înclinaţie spirituală. Dar numai când sa temut de moarte era gata – atât cât ne este raportat – să-L cheme pe Dumnezeu, iar rezultatul a fost că el a rămas un pigmeu spiritual. Este un lucru bun să-L chemi pe Dumnezeu în timp de necaz, dar este regretabil că atât de mulţi Îl nesocotesc în restul zilelor lor.