11:7 Iefta a răspuns bătrânilor Galaadului: Nu m-aţi urât voi, şi nu m-aţi izgonit voi din casa tatălui meu? Pentru ce veniţi la mine acum când sunteţi în strâmtorare?
M-aţi izgonit. Iefta nu fusese izgonit Numai din casa lui, ci evident că şi din seminţia ţi ţinutul lui, pentru că drepturile tribale şi de moştenire se considerau împreună. De aceea, izgonirea de acasă făcea din om un exilat, un peregrin fără nici un ajutor din partea oamenilor tribali care sa-l ocrotească pe el şi lucrurile ce-i aparţin.
Este vădit că bătrânii lui Israel sprijiniseră pe fraţii lui Iefta, că ei au izgonit de acasă pe Iefta, pentru că el îi învinuieşte ca fiind mai înainte însufleţiţi de ură împotriva lui şi părtaşi la expulzarea lui. El mai socotea că ei l-au tratat cu nedreptate, poate nu atât in violarea literei legii, ci că ei au violat dorinţele tatălui lui. Adesea pretextul dreptului legal este o simplă acoperire a celor mai revoltătoare greşeli şi mai grave păgubiri.