11:37 Şi ea a zis tatălui său: Atât îngăduie-mi: lasă-mă slobodă două luni, ca să mă duc să mă pogor în munţi, şi să-mi plâng fecioria cu tovarăşele mele.
Lasă-mă slobodă. Aducerea la îndeplinire a juruinţelor puteau fi amânate pentru un anumit scop.
Să-mi plâng fecioria. Perspectiva de a prinde bucuria festivităţilor de căsătorie sau bucuria de a creşte copii avea să fie o experienţă deosebit de amară pentru o fată ebraică, mai ales pentru una care era unicul copil. Pentru fiica lui Iefta, aceasta urma să însemne că ea şi casa tatălui ei aveau să piardă speranţa de a se împărtăşi în viitor de gloria lui Israel.