11:35 Cum a văzut-o, el şi-a rupt hainele, şi a zis: Ah! fata mea! adânc mă loveşti şi mă tulburi! Am făcut o juruinţă Domnului, şi n-o pot întoarce.
El şi-a rupt hainele. Un obicei obişnuit printre iudei pentru a exprima durere extrem de mare (Geneza 37,2.9; 2 Samuel 13,19.31 etc.).
Adânc. Când Iefta a văzut-o pe fiica lui, întreaga semnificaţia a juruinţei lui nesăbuite l-a slăbit şi l-a zdrobit.
Mă tulburi. Traducerea aceasta este mult prea slabă. Cuvântul folosit aici pentru ,,tulburi”, 'acar, înseamnă durere neobişnuită, nelinişte sau tristeţe. Toate din viaţa lui Iefta fuseseră o succesiune de luptă şi tulburare. Acum propria fiică scumpă ajunge să fie cea care îi aduce durerea cea mai usturătoare dintre toate.
Am făcut o juruinţă (engl. ,,opened my mouth”). O expresie folosită spre a face o juruinţă. Pentru a deveni obligatorie, o juruinţă trebuia pronunţată (Numeri 30,2.3.7; Deuteronom 23,23).
N-o pot întoarce. La evrei erau doua tipuri de juruinţe – juruinţa simplă, neder (Levitic 27,2-27), şi ,,consacrarea” sau ,,blestemul”, cherem. Orice lucru consacrat lui Dumnezeu prin cherem nu mai era răscumpărabil, devenea ,,preasfânt” pentru El, şi trebuia să fie ucis (Levitic 27,28.29; vezi despre Levitic 27,2.28).
Juruinţa lui Iefta a fost un neder. Cu toată sfinţenia ei, cel care a făcut-o, dacă el făcea să aducă la îndeplinire o faptă rea (v. PP, p. 506), nu era obligat s-o păstreze. Juruinţa era împotriva poruncii exprese a legii şi de aceea nu era obligatorie. Totuşi el a considerat că era obligatorie şi, cu toate că el jurase spre propria vătămare, el n-a vrut să o schimbe.