11:24 Oare ce-ţi dă în stăpânire dumnezeul tău Chemoş, nu vei stăpâni? Şi tot ce ne-a dat în stăpânire Domnul, Dumnezeul nostru, înaintea noastră, noi să nu stăpânim!
Dumnezeul tău Chemoş. Milcom era zeul naţional al amoniţilor (1 Regi 11,5.33), nu Chemoş. Chemoş era zeul moabiţilor. Folosirea lui ,,Chemoş” aici este explicată prin faptul că, pe acea vreme, împăratul lui Amon se poate să fi stăpânit atât peste Moab, cât şi peste Amon. Cele două neamuri erau înrudite şi ca sânge, şi ca instituţii (vezi Geneza 19,37.38; Judecători 3,12.13). Menţionarea lui Chemoş era în mod deosebit potrivită prin aceea că teritoriul în chestiune aparţinuse altădată moabiţilor, dar Chemoş nu fusese în stare să-l salveze de invadarea amoniţilor. În inscripţia de pe Piatra Moabită, Meşa, împăratul lui Moab (2 Regi 3,4.5), atribuie toate victoriile moabite bunăvoinţei lui Chemoş, şi toate înfrângerile, mâniei lui.
Iefta arată că, dacă Amon refuză să recunoască drepturile lui Israel asupra teritoriului lui, el subminează, în acelaşi timp, în principiu, propriul drept asupra ţării pe care o locuieşte.
Iefta încerca să aranjeze pacea prin diplomaţie. El nu a avut intenţia, în aceste împrejurări, să pretindă stăpânire universală pentru Dumnezeul lui Israel. Desigur, este posibil, pe de altă parte, ca, având în vedere că Iefta a crescut în exil printre un popor păgân, el să nu fi înţeles pe deplin că Iehova era Dumnezeul întregului pământ.