11:13 Împăratul fiilor lui Amon a răspuns solilor lui Iefta: Pentru că Israel, când s-a suit din Egipt, a pus mâna pe ţara mea, de la Arnon până la Iaboc şi Iordan. Dă-mi-o înapoi acum de bună voie.
Pentru că Israel. Împăratul lui Amon a enunţat pricina certei lui foarte lămurit. El a pretins că tot ţinutul Galaadului dintre Amon şi Abor aparţinea în realitate amoniţilor şi a cerut supunerea lor ca singura condiţie de pace. Aceasta nu corespundea cu faptele. israeliţilor le fusese interzis să lupte împotriva moabiţilor şi amoniţilor (Deuteronom 2,9.19), aşa că ei au înconjurat Moabul; şi tot aşa evitând şi teritoriul lui Amon, care se întindea de-a lungul deşertului, ei au trecut Arnonul în teritoriul lui Sihon, împăratul amariţilor. Este adevărat, că Sihon smulsese mai înainte acest teritoriu de la Moab şi Amon (Numeri 21,21-30; Iosua 13,25), dar aceasta era o chestiune cu care israeliţii nu aveau nimic de-a face. Când ei au ocupat ţara, ea aparţinea altcuiva.
De la Amon până la Iabor. Valea adâncă şi stâncoasă a Amonului a format hotarul sudic al lui Israel, despărţind seminţia lui Ruben de Moab. Acesta este cam la 50 de mile da la Amon până la nord de râul Iabor. Ţinutul deluros şi necultivat al acestei regiuni fusese dat seminţiilor lui Ruben şi Gad, pentru că era potrivit pentru păşunat. Această fâşie de teritoriu dintre Iordan şi deşert era cam de 20 de mile lăţime.