1:9 Fiii lui Iuda s-au pogorât apoi, ca să bată pe Canaaniţi, care locuiau muntele, ţinutul de miazăzi şi câmpia.
S-au pogorât. În prima parte a campaniei ei ,,s-au suit” la luptă din partea de jos împrejur de Ierihon şi Ghilgal în ţinutul muntos central. Acum ei ,,s-au pogorât” de pe dealuri să se lupte în cele trei regiuni distincte din Palestina de sud, ,,muntele”, ,,sudul” (Negeb) şi ,,câmpia”, ,,valea” (Şefela).
Muntele. Termenul acesta este folosit în VT pentru regiunile muntoase din Iudeea care sunt o continuare a lanţului muntos central care se întinde pe toată lungimea ţării de la nord la sud.
Ţinutul de miazăzi. Ebraicul negeb. La sud de Hebron munţii scad şi devin mai puţin accidentaţi, văile mai puţin adânci şi dealurile rotunde, şi în mod treptat se îmbină cu deşertul sudic. Această regiune aridă, rar colonizată, se întinde de la nord de Beerşeba spre sud, până la Cadeş-Barnea şi spre vest, înspre mare. Ea adesea a fost numită negeb în ebraica VT, un nume care îl mai poartă şi astăzi. Cuvântul în sine înseamnă un ţinut arid şi uscat. Atât de familiară le era evreilor această regiune a Canaanului sudic încât ei au ajuns să folosească cuvântul negeb ca expresie generală pentru ,,miazăzi” (Geneza 24,62; Iosua 15,4,21; Ezechiel 47,19). Totuşi, în acest verset cuvântul indică regiunea geografică descrisă mai înainte.
Câmpia. Ebraicul şefela. Între ţinutul muntos al lui Iuda şi câmpia filisteană care se mărgineşte cu marea există o regiune joasă, înconjurată de dealuri de câteva sute de picioare înălţime. Această înşiruire de coline de la hotarul Filistiei a fost numit, Şefela, adică, şes.