1:3 Şi Iuda a zis fratelui său Simeon: Suie-te împreună cu mine în ţara care mi-a căzut la sorţ, şi să luptăm împotriva Canaaniţilor; şi voi merge şi eu cu tine în ţara care ţi-a căzut la sorţ. Şi Simeon s-a dus cu el.
Suie-te împreună cu mine. Atât Iuda cât şi Simeon erau fiii Leii (Geneza 29,33.35). Era natural ca cele două seminţii să se ajute una pe alta, pentru că porţiunile lor erau alăturate; într-adevăr, despre partea lui Simeon se spune că se afla ,,în mijlocul moştenirii fiilor lui Iuda (Iosua 19,1). Partea celor două seminţii a căzut în linii mari între două linii trase spre Mediterană dinspre extremităţile nordică şi sudică ale Mării Moarte. Deşi federaţia canaaniţilor sudici fusese înfrântă în timpul campaniilor lui Iosua, au mai rămas multe fortăreţe pe care trebuia să le cucerească seminţiile în parte.
Conlucrarea dintre fraţi este calea cea mai înţeleaptă când sunt sarcini grele de adus la îndeplinire. Cel mai puternic nu trebuie să dispreţuiască ci să dorească ajutorul altora, chiar şi al celor care pot fi mai slabi. Iuda era cea mai mare şi Simeon cea mai mică dintre seminţii, cu toate acestea Iuda a cerut ajutorul lui Simeon. Mai trebuie să notăm şi aceea că cel care cere ajutor trebuie să fie gata să dea şi el ajutor la rândul lui, întocmai cum s-a oferit Iuda în acest caz să ajute pe Simeon mai târziu. Creştinii trebuie să-şi întărească unii altora mâinile împotriva vicleniilor nimicitoare ale stăpânirii lui Satana. Acei care se ajută astfel unul pe altul în spiritul iubirii, au motive să spere că Dumnezeu va binecuvânta îndurător eforturile lor unite.