1:9 Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: Domnul să te mustre!
Arhanghelul. Gr. archaggelos (vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 4,16). Îngerii sunt fiinţe create, iar Hristos este Creatorul (vezi Coloseni 1,16.17). Hristos este Dumnezeu adevărat (vezi Vol. V, p. 917; vezi comentariul de la Ioan 1,1–3), iar îngerilor li se porunceşte să I se închine (vezi comentariul de la Evrei 1,3–8. 13.14).
Mihail. Comentariul acesta susţine că ,,Mihail” este un nume al lui Hristos (vezi comentariul de la Daniel 10,13; 1 Tesaloniceni 4,16; Apocalipsa 12,7); nu îngerul cel mai important, ci Domnul îngerilor.
Când Se împotrivea. Petru nu face referire la acelaşi incident pe care îl menţionează acum Iuda (vezi comentariul de la 2 Petru 2,11), ci vorbeşte despre comportamentul circumspect pe care îl au îngerii în prezenţa Domnului. Iuda e mai specific, dând aici exemplul întâlnirii personale dintre Mihail şi Diavolul.
Diavolului. Gr. diabolos (vezi comentariul de la Matei 4,1; Efeseni 4,27).
Trupul lui Moise. În afară de cele povestite aici de Iuda, unica referire biblică cu privire la înmormântarea lui Moise se găseşte la Deuteronom 34,5.6, unde se spune că Domnul l-a îngropat pe servul Său credincios şi că oamenii nu au fost înştiinţaţi de locul unde se afla mormântul lui. Aici Iuda arată că trupul mort a fost cauza unei dispute între Hristos şi Satana. Din faptul că Moise a apărut împreună cu Ilie pe Muntele Schimbării la Faţă se poate trage concluzia că Domnul a câştigat în lupta cu Diavolul şi l-a înviat pe Moise din mormântul său, făcându-l primul exemplu al puterii lui Hristos de a învia (vezi comentariul de la Deuteronom 34,6; Matei 17,3; vezi PP 478, 479).
Îndrăznit. Gr. tolmao, ,,a îndrăzni”, ,,a se încumeta”, ,,a avea curajul [să facă ceva]”. Nu-i stă în fire caracterului divin să batjocorească pe cineva, nici chiar pe Diavolul, iar Hristos nu a îndrăznit să facă ceva contrar naturii Sale şi caracterului desăvârşit al lui Dumnezeu. Hristos nu ar fi rostit ,,împotriva lui [a diavolului] o judecată de ocară”, aşa cum nu ar fi minţit sau furat. Satana este ,,pârâşul” (Apocalipsa 12,10; Zaharia 3,1.2), iar Hristos nu Se putea preta să folosească mijloacele lui Satana.
Să rostească. [,,Să aducă”, KJV]. Sau ,,să pronunţe”. Judecată de ocară. [,,Învinuire injurioasă”, KJV]. Literal, ,,judecată defăimătoare”. Domnul să te mustre. Compară cu Zaharia 3,2, când Domnul l-a mustrat pe Diavol. Nu poate exista o mustrare mai puternică decât cea a Domnului. Vezi comentariul de la 2 Petru 2,11.
Clement din Alexandria, Origen şi Didim declară că Iuda 9 este un citat dintr-un pasaj din lucrarea pseudo-epigrafică The Assumption of Moses (,,Moartea lui Moise”) (vezi Vol. V, p. 89). Lucrarea aceasta este păstrată doar în fragmente, iar părţile existente nu conţin pasajul în discuţie. Totuşi, învăţaţii sunt în general de acord că nu există motive pentru a pune la îndoială cuvintele acestor părinţi bisericeşti. Faptul că Iuda citează din The Assumption of Moses (,,Moartea lui Moise”) nu înseamnă că această lucrare este inspirată. Dacă a citat din ea, Iuda nu a făcut altceva decât să se folosească de un anumit material cuprins în ea (vezi comentariul de la v. 14).