Electronic Books / Adventist / Romanian / Comentarii Biblice / Web / Iuda

Iuda 1:25


1:25 singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.

Singurului Dumnezeu. [,,Singurului Dumnezeu înţelept”, KJV]. Dovezile textuale favorizează exprimarea ,,singurului Dumnezeu”. Astfel, este accentuată unicitatea lui Dumnezeu (vezi comentariul de la Ioan 5,44; compară-l cu cel de la Romani 16,27; 1 Timotei 1,17).

Mântuitorul nostru. Dovezile textuale favorizează includerea cuvintelor ,,prin Isus Hristos Domnul nostru” (care apar în traducerea Cornilescu) după cuvintele ,,Mântuitorul nostru” (compară cu Romani 6,27). Pentru titlul ,,Mântuitor”, aplicat Tatălui, vezi comentariul de la Luca 1,47; 1 Timotei 1,1; 4,10.

Să fie slavă. Uimit peste măsură faţă de infinita măreţie şi bunătate a lui Dumnezeu, Iuda Îi atribuie Lui toată slava şi măreţia. Pentru cuvântul ,,slavă” (doxa), vezi comentariul de la Ioan 1,14; Romani 3,23.

Măreţie. Gr. megalosune (vezi comentariul de la Evrei 1,3).

Putere. Gr. exousia, ,,autoritate” (vezi comentariul de la Matei 10,1; Marcu 2,10). Stăpânire. Gr. kratos, tradus şi ,,putere” (vezi comentariul de la Efeseni 1,19).

Acum şi în veci. Literal, ,,acum şi în toţi vecii”. Dovezile textuale atestă includerea cuvintelor ,,înainte de toată veşnicia” sau ,,înainte de tot timpul” (pro pantos tou aionos) înainte de expresia ,,acum şi în veci”. În felul acesta Iuda mărturiseşte despre preexistenţa şi veşnicia lui Isus Hristos, prin care Tatăl a primit, primeşte şi va primi slavă, măreţie, putere şi stăpânire. A fost din totdeauna sarcina Mântuitorului aceea de a-L proslăvi pe Tatăl (Ioan 17,1–5), şi va continua lucrarea aceasta de-a lungul veşniciei.

Amin. Gr. amen (vezi comentariul de la Matei 5,18). Folosind aici acest cuvânt, Iuda poate sugera faptul că este de acord cu această laudă adusă lui Dumnezeu, sau poate îşi exprima dorinţa ca cititorii să fie feriţi de cădere, pentru ca la rândul lor să se poată alătura la cântarea de laudă adresată Tatălui. Probabil că scriitorul intenţionează ca acest ,,Amin” să se refere la ambele idei. Cu siguranţă că epistola sa, aşa scurtă cum este, trebuie să fi adus statornicie spirituală în viaţa acelora care au ascultat de ea.

COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE 3 Ev 361; GC 51, 64, 298; MM 22; 5T 16, 525, 601; 8T 158, 198, 199, 211 4 1T 610 6 GC 548, 661 9 DA 421; EW 164; MB 57; PP 479; SR 173; TM 222, 249; 1T 626; 3T 220; 9T 239, 242 11 CS 139; PP 81 12 TM 81; 1T 527; 2T 376; 4T 335 13 1T 327, 414 14 PP 85; SR 58 14, 15 GC 299, 426, 548; GW 52; PP 86, 393; TM 230; 6T 392; 8T 330 16 1T 475 20 7T 22, 184 20, 21 SC 97 20–236T 280 21 CT 191; FE 267; 7T 201 21–23CT 253; 7T 268 22 MH 178; 4T 221 22, 23 COL 236; Ev 368; TM 123; 1T 382; 2T 220, 673; 3T 108, 270, 420; 5T 255 23 EW 120; 1T 152; 2T 504; 8T 18 24 DA 632; Ed 309; GC 646; MB 42; 8T 127