1:12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
Stânci ascunse. [,,Pete”, KJV]. Mai degrabă ,,stânci ascunse”, o metaforă care-i descrie pe cei care le pricinuiesc altora naufragiu.
Mesele ... de dragoste. Vezi comentariul de la 2 Petru 2,13.
Se ospătează. Literal, ,,se păstoresc”, adică se îngrijesc în mod egoist de propriile lor interese, în dauna altora. Ei urmează această cale ,,fără ruşine”, adică fără frică de Dumnezeu, cu neobrăzare. În versetul acesta Iuda foloseşte trei cuvinte greceşti care încep cu a, care înseamnă ,,fără” – aphobos, ,,fără ruşine”, anudroi, ,,fără apă”, akarpa, ,,fără rod” (vezi comentariul de mai jos).
Nori. Iuda continuă lista metaforelor, pe care a început-o când i-a numit pe învăţători ,,stânci ascunse la mesele voastre”. El adaugă alte patru cuvinte de comparaţie – ,,nori”, ,,pomi”, ,,valuri” şi ,,stele”. Cuvintele ,,nori fără apă” sugerează că, la fel ca norii care nu udă pământul uscat, aceşti învăţători nu împlinesc făgăduinţa ploii spirituale. În acest sens sunt ei înşelători, dezamăgindu-i pe cei care aşteaptă de la ei înviorare spirituală.
Mânaţi. Mai degrabă ,,purtaţi pe sus”, ca norii care trec fără a vărsa din apa lor.
Pomi tomnatici fără rod. [,,Pomi a căror roadă se usucă”, KJV]. Sau ,,pomi tomnatici” (RSV). Toamna este timpul când se aşteaptă roadele, dar aceşti prooroci mincinoşi sunt ,,fără rod” (vezi comentariul de la 2 Petru 1,8).
De două ori morţi. ,,Pomii” nu doar că sunt lipsiţi de rod, dar au fost şi dezrădăcinaţi. La fel, învăţătorii mincinoşi la care se face referire fuseseră înainte morţi în păcat, iar acum s-au reîntors la acea stare spirituală.
Dezrădăcinaţi. [,,Smulşi din rădăcină”, KJV]. Nici chiar un pom viu n-ar putea să supravieţuiască unui asemenea tratament. Învăţătorii mincinoşi nu au rămas prinşi de Hristos. Ei nu au ,,rădăcina şi temelia pusă în dragoste” (Efeseni 3,17), ci în egoism.