24:14 Acum, temeţi-vă de Domnul, şi slujiţi-I cu scumpătate şi credincioşie. Depărtaţi dumnezeii cărora le-au slujit părinţii voştri dincolo de Râu şi în Egipt, şi slujiţi Domnului.
Dumnezeii. Septuaginta şi siriaca redau, ,,dumnezeii străini”. La Sihem a fost tocmai locul unde erau adunate acum seminţiile, unde Iacov a îndepărtat dumnezeii străini care erau în familia lui, şi i-a înmormântat sub un stejar (Geneza 35,2,4). Se poate că israeliţii au păstrat pe unii din idolii canaaniţilor supuşi ca o curiozitate sau ca o amintire, iar acum se aflau în pericolul de a privi la ei cu veneraţie. Tendinţa spre idolatrie a început să se dezvolte în Egipt (Ezra 20,6.7). Ea a continuat să fie o caracteristică de seamă a poporului din pustie (vezi Exod 32; Amos 5,25,26; Fapte 7,39-43), cum fusese în Egipt (Ezechiel 20,6,7). Iosua ştia că chiar acum idolatria era practicată în mod secret de către unii dintre israeliţi, chiar dacă de curând ei şi-au exprimat, în aparenţă, marele zel împotriva oricărei înfăţişări a acesteia (Iosua 22). Astăzi, mulţi care fac mare caz de creştinism, întocmai ca şi israeliţii îngrijesc cu drag câte un idol secret în inimile lor. În cele din urmă un astfel de idol, dacă nu este îndepărtat, va anula întreaga viaţă creştină şi se va dovedi nimicitor de suflet.