23:7 Să nu vă amestecaţi cu neamurile acestea care au rămas printre voi; să nu rostiţi numele dumnezeilor lor, şi să nu-l întrebuinţaţi în jurământ; să nu le slujiţi, şi să nu vă închinaţi înaintea lor.
Să nu vă amestecaţi. În mod literal, ,,nu intraţi la aceste naţiuni”. Israeliţii deşi locuiau printre aceste neamuri, nu trebuiau să se amestece cu ele. Orice asociere, nu importă, cât de nevinovată putea să pară, putea duce la contacte mai intime care aveau să ademenească până la urmă sufletul de la Dumnezeu. O astfel de interdicţie mai este încă în vigoare. Porunca NT este, ,,Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi” (2 Corinteni 6:14). Rezultatele nenorocite ale dispreţuirii voite a acestei porunci se văd adesea în vieţile celor tineri, care, în pofida sfatului, intră în legături de căsătorie cu necredincioşii. În afară de faptul că dau de un cămin în care adevărata armonie nu poate niciodată să domnească, ei mai descoperă adesea şi o creştere a dezgustului faţă de religie care mai curând sau mai târziu are ca rezultat o despărţire completă de Dumnezeu. ,,Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3,3).
Să nu rostiţi. Pentru instrucţiunile lui Moise cu privire la aceasta vezi Exod 23:13 şi Deuteronom 12:3. Nici numele acestor zei nu trebuiau folosite, şi nici măcar amintite.
Să nu-l întrebuinţaţi în jurământ. A jura pe vreun zeu era de fapt a-l recunoaşte ca martor şi răzbunător în cazul călcării contractelor, şi efectiv un obiect potrivit pentru închinare religioasă. Aceasta ar însemna, atunci, că Israel nu putea face nici un legământ cu idolatrii, pentru că singura cale de a-l face, obligatoriu avea să fie pentru idolatri să jure pe zeul lui şi aceasta ar însemna o recunoaştere a zeului către israelit.