23:11 Vegheaţi dar cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca să iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru.
Vegheaţi dar cu luare-aminte. În mod literal, ,,luaţi seama peste măsură de mult asupra sufletelor voastre”. Poate că pericolul avea să fie mai mare acum, după ce israeliţii se aşezaseră comozi în ţară, ca iubirea lor pentru Dumnezeu să se întoarcă spre altceva. Scripturile, atât cele ale VT cât şi ale NT, scot în evidenţă preeminenţa iubirii. Puterea poate să fie plăcută, înţelepciunea şi frumuseţea pot fi fermecătoare, iar bogăţiile pot să dea un anumit prestigiu şi sens siguranţei, dar viaţa nu constă în acestea. Iubirea le înlocuieşte pe toate. Ascultarea se supune faţă de glasul care strigă: ,,Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine” (Exod 20,3). Dar iubirea răspunde ,,Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul” (Psalmul 8,1). Ascultarea refuză să ia în deşert Numele Domnului, în timp ce iubirea exclamă ,,sufletul nostru suspină după Numele Tău” (Isaia 26,8). ,,Nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi (Fapte 4,12). Ascultarea refuză să calce Sabatul, dar iubirea zice: ,,Sabatul va fi desfătarea ta ca să sfinţeşti pe Domnul (Isaia 58:13). Aşa ar trebui să fie cu toate poruncile divine. ,,Iubirea este împlinirea Legii” (Romani 13:10).